Ea e Kira

Ea e Kira, noua "prietena" al lui Fax si pisicuta noastra. Prietena intre ghilimele, pentru ca deocamdata nu prea se inteleg. De fapt Fax e prietena cu ea si vrea sa se joace dar ei ii e frica.
Pe Kira am gasit-o pe 12 iulie in curte la noi. Am aruncat mingea lui Fax si atunci a aparut si Kira. Noi banuim ca a fost aruncata de cineva, altfel nu ar fi supravietuit pe campul plin dulai si, in plus, e foarte prietenoasa cu oamenii.

Iaca scriu si eu... despre mansete

.. eu, adica Cris. Aveati impresia ca asta e blogul lui Andrei? hehehe. Nu chiar. Mai sunt si eu pe aici, eu adica NE-VAS-Tuica.
Imi ocupa destul de mult timp, noua mea pasiune (cam de o luna), ma refer la Adelle. Sa nu credeti ca un articol acolo se scrie tac-pac in 10 min.
Am tot adunat subiecte pentru la un ceai cu voi. O sa le iau pe rand, sper sa nu uit ceva, si sa nu ma lenevesc.

Mansetele de lana
De curand am descoperit secretul nr 137 al familiei Marin: Mamaie stie sa tricoteze si sa croseteze, si o face cu placere. Mie mi-a facut o pereche de mansete de toata frumusetea. Imi doream de mult astfel de mansete si nu am reusit sa gasesc, si acum, iata-ma fericita posesoare a unor mansete verzi, deosebit de pufoase. Pun atasat o poza sa vedeti cat de deosebite sunt, si ce frumos se asorteaza cu margelele. Acum mamaie imi croseteaza si o caciula-palarie tot din lana cea verde. Abia astept. Multumesc Mamaie!!!
In Elvetia exista un site unde poti "inchiria" o bunica sa iti faca sosete de lana sau mansete. Fiecare bunica este prezentata pe scurt, cu poza, si te anunta in cat timp poate sa iti faca sosetele. Ideea mi se pare foarte faina. Vorba aceea, cine nu are bunici sa isi cumpere. :)

Iata si o poza cu mamaie crosetand la mansete.

6 ani! Si la mai multi!

Azi e una din datile alea pe care nu am voie sa le uit pentru ca altfel ai probleme mari in familie. Se implinesc 6 ani de cand eu si Cris suntem impreuna... Intr-o seara ca asta de ianuarie sarbatoream la Valea Regilor ziua lui Vasile...

Cred ca privita "din afara" povestea noastra are ceva creu de crezut. Si asta pentru ca la doua saptamani dupa Valea Regilor eu m-am mutat la Timisoara, mai exact pe 28 ianuarie eram deja acolo. Nu ne-am despartit, insa adevarul este ca in adancul sufletului fiecare din noi se gandea ca nu o sa mearga asa la distanta, eu in Timisoara si Cris la Bucuresti. Desi nici unul nu spunea cu voce tare, nu ne-am facut mari sperante.

Dar iata ca a mers. In primul an a fost mai cu suisuri si coborasuri, cu despartiri si impacari, insa in mod paradoxal, timpul si distanta ne-a apropiat din ce in ce mai mult. Nu a fost "gen" valvataia de paie care se aprinde repede si puternic, ca apoi sa se stinga pentru ca in viata reala descoperi in celalalt altceva decat ti-ai inchipuit la inceput. Pe masura ce ne-am descoperit ne-am apropiat din ce in ce mai mult, a devenit din ce in ce mai intens. La inceput a fost un foc de ramurele, apoi am pus busteni, carbuni si acum suntem ca un cuptor incins ce va fi greu de racit. Trebuie sa il intretinem dar cred ca si peste inca 60 de ani o sa mai fie ceva acolo.

Am plecat la Timisoara si ne-a fost teama de ce va fi. Dar a fost din ce in ce mai bine.
Ne-am mutat in Germania si ne-a fost teama de ce va fi, pentru ca nu mai traisem impreuna sub acelasi acoperis. Dar a fost si mai bine. Ne-am intors in Romania, am inceput sa lucram impreuna si ne-a fost teama de ce va fi, se spune ca nu merge asa ceva in familie. Dar e bine.

La multi ani nevastuica! Ne vedem deseara la restaurant :).

Sunt romantic, nu? Sunt tare curios cum o sa privesc peste 10 ani cuvintele astea... Ca de aia si scriem.

Sf. Petru si Borcanul cu povesti

Sf. Petru este unchiul nostru cel batran si intelept - de curand proaspatul bunic al Sofiei. Sfant - in sensul clasic - nu prea a fost el, insa asa ii spun eu - poate din cauza povestilor pe care ni le insira de mici. Nu se lauda el prea mult cu ispravile din tinerete insa tot a mai scapat cate una alta despre talentul de chitarist, plaja din vama veche, led zeppelin si phoenix, castanii si liceul nr. 2 din Ploiesti (acum mihai viteazu).

Intotdeauna mi-a placut sa ii vizitez pe unchiu Petru si matusa Nicol in Ploiesti. In casa era intotdeauna haos dar pentru mine era un fel de paradis cu tot felul de minunatii. Predominau cartile si electronice desfacute. Pe scurt as putea spune ca Sf. Petru este un electronist pasionat cu suflet de artist ce citeste si povesteste mult.

In casa lor mi-am inceput cariera de calculatorist. Am jucat primul joc pe ceva ce aducea cu un calculator. De fapt daca ma gandesc mai bine era un precursor al "playstation-urilor" de azi improvizat de Sf. Petru. Jucam in doi ping-pong pe ecranul televizorului - o minge se misca pe ecran si trebuia sa o lovesti cu paleta pe care o miscai cu un fel de rotita legata la o unitate centrala. Tot aici m-a fascinat primul Spectrum/HC 85 - pe care bineinteles ne jucam dar si programam. Daca imi aduc bine aminte am muncit o zi intreaga sa desenez in Basic un avion pe ecran. Aici am vazut si primul 286 - Nicol era informaticianul familiei si de la ea am prins primele notiuni de baze de date - dBase va spune ceva?

La Ploiesti am ascultat prima data discuri de vinil cu phoenix si beatles - unchiu de moda veche nici in ziua de azi nu vrea sa auda de CD-uri. Aici am prins drag de pesti - aveam un acvariu, maaare in sufragerie in care curgeau ramurile unui arbust. Electronica nu s-a prins de mine, nici atunci nici mai tarziu.

Dar fascinatia cea mai mare era trenuletul "nemtesc". Aveau cred vreo 10-15 locomotive de toate felurile si 30-40 de vagaone si sute de bucati de sina si macaze. Ce mai, tot ce iti puteai dori. Cine a copilarit pe vremea lui Ceausescu isi poate da seama ce minunatii erau trenuletele astea. Stateam cu Varu' Teo cate o zi intreaga sa constrium circuite cat mai complicate si mai frumoase, cu poduri si tunele.

Hai ca ne-am luat cu amintirile si am uitat de ce am inceput sa scriu despre Sf. Petru. Cum spuneam Sf. Petru era mare povestitor - nu stiu de ce nu a scris o carte de povesti. Dar iata ca luand exemplu de la nepotul sau mai tanar s-a hotarat sa le depene pe "net". Asa nu pot decat sa va indemn sa deschideti Borcanul cu povesti.

Ca sa va faceti o idee despre talentul sau, public mai jos cateva email-uri pe care le-am schimbat. In stilul sau propriu tot incearca sa ne convinga sa ne punem pirostiile in cap si la biserica si sa facem si nunta... Sper sa le gasiti la fel de savuroase ca si mine :)

27 iunie 2006 - Unchiu catre mine
Salut bearteddy ,
Lucrurile nu merg in directia dorita – Domnu’Titi nu vrea sa fie luat in brate decit de fete.
Iar Isabelle refuza cu obstinatie sa tina ceva in brate.
Cum toata lumea stie ca problema lui Andrei este sa nu cheltuiasca bani - Anca, Isabelle si Mihaela se ofera sa-i imprumute ele, rochiile de mireasa (doar trei pot imbraca bearu’) dar problema familiei este acum daca se pot imbraca si mirele si mireasa in rochie –se pare ca mirele poate purta fusta(kilt scotian) – ar trebui sa incercam. Aveti vreo patura in patratele ?
Oricum costumul mirelui ramine o problema (Tarzan ?)

SAlut unchiu’…. Mai vorbim

9 iulie 2006 - Unchiu catre mine
Salut bearu'
Ai uitat sa raspunzi. Daca te duci in Scotia dupa fusta ai grija in Loch Ness sa nu se creeze vreo confuzie.
Unchiu cu sfaturi bune

11 iulie 2006 - Eu catre unchiu
Salut matusa,

Scuze pentru intarziere insa eram pe drum si nu am avut acces la net. Asa cum m-ai sfatuit am pornit de graba spre scotia. Dupa ce am reusit cu greu sa trec de morile de vant din olanda m-am impotmolit la canalul cel mare. Cum am rau mare de mare am decis ca e mai intelept sa ma intorc si sa caut in alta parte haine de nunta. M-am gandit eu ca nu ti-ar place o nunta cu un mire foarte alb la fata. Oare incontro sa ma mai indrept?

al tau nepot,
andrei

15 iulie 2006 - Unchiu catre mine
Salut nepoate,
Incearca in Grecia - uniforma de gala militara (aia de la schimbarea garzii cu cipici cu mot ,cu fustanela ...) si poti totodata sa faci un schimb de experienta cu minotauru' mai ales daca treci prin Spania. Intre timp inchide-o undeva pe Cristina, nu cumva sa vina vrajitoarea cea rea si sa-i arate vreo rochie de mireasa veninoasa.

Cred ca e timpul sa ne ingrijim si de meniu ,caci potolul este baza unei casnicii fericite si durabile. Cred ca pentru aperitive ar fii bine sa dai o raita prin Shan-Hai (au niste rime formidabile) si nu uita de Brasilia si de serpii ei.

Te sarut si ne mai auzim in scris- unchiu'

17 iulie 2006 - Eu catre unchiu
Salut sf petru,

In drum spre greci o sa ma opresc la stambul sa incerc niste salvari si un fes. Crezi ca mi-ar sta bine a la jean constantin? Mai ales ca acum stiu sa gatesc poate ma imbarc ca bucatar pe vreun vas si trec atlanticul gratis si bine hranit. La San Paolo promit sa nu pariez pe bataile de cocosi. Oricum daca ajun la serpii din brazilia m agandesc sa trec si anzii in peru. Ar putea fi o destinatie buna penru luna de miere - finalitatea oricarei nunti respectabile. Altfel ce rost mai are? In peru trec pe la titikaka si pe la machu pichu. Poate organizeaza si ceva excursii cu condorul - ar fi ca in povesti, mai ales aia fara sfarsit. De fapt parca sunt deja intr-o poveste fara de sfarsit. Nu crezi?

al tau teddy bear

18 iulie 2006 - Unchiu catre mine
Nebunaticule,
Alah e sus - tu vrei sa faci pe SINBADU si sa scapi de insuratoare ma iei cu fesu', cu peru , treci sub tacere acapulco si las vegasu si uiti sa-mi spui la ce moschee, sinagoga, templu, te-a prins nevasta si iti va face felu'
SAlutu, unchilui e pentru tine "men"

19 iulie 2006 - Eu catre unchiu
Draga unchiule,

Ma jur pe piatra filozofala ca nu e vorba de acapulco si nici de vegas. Nepotul tau cere putina incredere si sprijin moral, astfel cum poate reusi in periculoasa aventura pe care a inceput-o numai si numai pentru iubirea sa?

Acum trebuie sa termin mailul caci sunt cerut pe punte. Tocmai trecem de langa Siracuza si unul din stra, stra, stra - nepotii lui Arhimede ne bruiaza comunicatiile.

Andrei

29 iulie 2006 - Unchiu catre mine
Salut nepoate ,
Sa recapitulam :
Ceremonia se va tine la ora 12 G.M.T
Mirele (adica tu) personajul principal secundar -
In picioare vei avea papuci de catifea grena cu broderie de aur cu virful intors
Si cu un clopotel aurit in virf , piciorul gol cu o pedichiura verde smarald,
Salvari de matase roz si un briu de matase lat de o palma verde smarald,
Bustul gol uns cu ulei extravergin de masline si ulei de lavanda .
Mireasa (adica ea) personajul principal principal –
In picioare va avea papuci de catifea alba cu broderie de argint cu virful
Intors
Si cu un clopotel argintat in virf, piciorul gol cu o pedichiura roz,
Salvari de matase alba sfisiati in lungime pina la coapsa si un briu de matase
Lat de doua degete de matase alba,
Bustiera de matase brodata cu argint si un colier tip broderie de argint pe tot gitul si pe decolteu ,
Voal lung pina la calciie prins cu o diadema de argint ,in fata diademei un diamant de marime medie si cercei tip broderie de argint cu un diamat mic,
La glezna stinga o glezniera de argin cu un mic rubin.
In stiga miresei va sta ASASHORIU – primul luptator sumo din lume si
Va purta o luminare in spirala de culoare crem ca si chimonoul tipului
Crem cu flori de cires ,
Pe partea ta vor sta doua fete siameze thailandeze (inainte de despartire)
Si vor purta o luminare dubla de culoare galben sofran ca si rochia de matase
Din fisii a fetelor
In spate ceva parinti – tinuti mai departe de un ciine pechinez cu o funda rosu englez in coada asezat pe o perna verde marin.
Preotul isi va flutura barba pe un costum verde iarba
In stinga si in dreapta pe scaune – nuntasi
Corul va deschide nunta cu aria victoriei din AIDA si apoi va susura
Bohemian rhapsody (quins)
Apoi va urma slujba intrerupta din cind in cind de pasaje din biblie in Latina
Unchiu'

Nunta noastra in viziunea unchesului.

Revelion Sofia 2008

Nu, nu am fost in Bulgaria. Am stat acasa unde ne-am invitat verii (plus Eugen care este ca si parte din familie - cred ca de acum ii putem spune Varu Eugen din Blejoi).

Revelionul de anul asta a marcat o maaaare premiera in familie. Este prima data cand apare la reuniunile de familie un reprezentant al unei noi generatii. Sofia Diana a fost punctul de atractie al petrecerii - cel putin pana cand a trebuit sa se retraga obosita de atatea fete ciudate care voiau sa-i prinda un zambet, o privire, o manuta, un degetel, un piciorush...

Asta inseamna ca de acum incolo trebuie sa ne obisnuim cu un nou statut. Nu mai suntem cei mai mici in familie; altii vor fi cei mai rasfatati; altora li se vor face toate pofetele; ba mai mult - noi va trebui sa ii rasfatam pe ei. Sofia este prima, insa "gashca" se mareste prin februarie.

In plan secundar merita mentionat si meniul ce s-a remarcat prin lipsa desavarsita a carnii. Un adevarat sacrilegiu pentru orice familie normala de romani, inclusiv a noastra. S-a mai strambat pe ici pe colea din nas, insa una peste alta a fost acceptat si chiar pe alocuri laudat. Am savurat salata de vinete (fara ulei sau maioneza, doar cu multa ceapa si un pic de lapte - delicioase), ciuperci la cuptor, rosii umplute cu branza, humus, placinta cu cascaval de te lingi pe degete (pregatita bineinteles de mamaie - in proaspatul rol de strabunica), dovlecei in stil indian (fooooaaarte picanti dar foooaaarte buni), curry de fructe si curry de vinete servite cu un orez plin de miresme exotice de scortisoara, cardamon si cuisoare (Cris si-a petrecut jumate de seara imbinand aromatele ingrediente), si ca desert un kranz magnific preparat de Alex. Totul stropit cu sucuri naturale de mere, morcovi, portocale si un deosebit vin de Blejoi.

Un revelion sanatos pentru un an nou si mai sanatos. Si uite asa dintr-o carte in alta ne-au prins zorile lui 2008.