Asta seara am fost la Caru cu Bere cu neste preteni - in frunte cu Mirel (Faraonul cel Mic) ce a venit in tara de sarbatori. Sus-numitul local a fost o surpriza deosebit de placuta. Nu mai fusesem de multi ani de zile acolo - iar ultima data cred ca era inca un restaurant "comunist" ce mi-a lasat un gust amar. Dar lucrurile s-au mai schimbat - mult in bine.
A fost renovat cu mult bun gust (dupa gustul meu uneori indoielnic), regasind aerul anilor interbelici. Muzica de calitate - traditional romaneasca, atmosfera vesela, serviciu ireprosabil, preturi rezonabile si mai ales mancare foarte buna. Ne-am delectat cu vinete cu ceapa, ficatei rumeniti in vin langa cartofi noi presarati cu branza si - la apogeu - "ciolan romanesc de porc cu varza calita, mamaliguta si hrean". Zece oameni nu am doborat cele doua ciolane.
Singurul lucru care iesea din atmosfera erau halbele de bere pe care scria Tuborg. Pai cand comanzi o halba "Caru cu Bere - reteta casei", intr-o astfel de atmosfera, nu vrei frate sa iti vina o halba pe care scrie Tuborg. Vrei sa scrie pe ea caru cu bere, sa vezi acolo o emblema, ceva traditional, de-al locului - sau in cel mai rau caz sa lipseasca orice insemn.
Una peste alta va recomand cu caldura o iesire acolo. Si cred ca este unul din putinele puncte cu adevarat atractive pentru turistii straini in trecere prin Bucuresti. Site-ul nu se ridica la inaltimea restaurantului - este pur si simplu meniul fotografiat si pus acolo. Insa la Metropotam puteti citi mai multe despre istoria restaurantului si veti vedea si niste poze relevante.
PS: Faraoane zici ca la Caru cu Bere faci nunta? Na c-am dat cu zvonul :)
Completare de dimineata: stomacul meu inca resimte "porcoasele" care i-au fost indesate fara mila aseara. Si iar mi-am adus aminte de ce mancam asa rar ciolane si prajeli. Trebuie sa recunosc ca si berea are o contributie la aceasta stare de disconfort.
