100 de minute

Foarte pe scurt - azi am reusit sa alerg 107 min - 15 km. Sper sa nu se intampla ca la precedentul record - atunci m-am culcat pe lauri si am luat pauza 2 saptamani.

90 de minute

Mai exact 92 de minute, adica o ora jumate. Atat am alergat azi. 13 km facuti la o viteza medie de 8.5 km/h. Sunt foarte multumit de mine insumi :). Sper sa nu se resimta genunchii, dar pana acum pare in regula.

De cum m-am sculat am simtit ca azi ma paste un nou record personal. Simteam ca am chef sa alerg. La inceput nici nu vroiam sa ma duc la sala pentru ca nu ma sculasem prea devreme (la mine 7:30 e deja tarziu) si iar ajungeam la "servici" la ora 11. Dar mi-am spus ca e pacat sa "irosesc" un asemena chef de alergatura. Si bine am facut :). Adevarul e ca nici nu stiu cand o sa se mai repete istoria. Din nou mi-am dat seama cat de important este psihicul in orice performanta, si in special in cele sportive. Azi forma mea fizica nu era cu nimic mai buna decat cea de ieri, cand abia am tras de mine sa alerg vreo 35 de minute.

In cele 90 de minute am dat 2 kg jos, m-am cantarit inainte si dupa alegare. Nu e rau deloc, as zice ca se merita. Am ajun la 103.1 kg, ceea ce nu este un progres satisfacator de la ultima "spovedanie". Adevarul este ca in ultima saptamana am cam mancat mult seara si o luasem iar pe o panta ascendenta.

Ma bucura de asemenea faptul ca am marit si viteza medie, cu putin, dar e un progres, mai ales ca am marit semnificativ distanta. De fapt ultimul sfert de ora l-am alergat chiar cu 9 km/h. Am crescut progresiv viteza - sunt sigur ca daca incepeam cu viteza asta nu as fi putut alerga atat.

Echipamentul

Tot astazi mi-am readus aminte de ce am cumparat tricouri speciale de alergat, de fapt de facut sport in general. Trebuie sa le scot de la naftalina. Azi am alergat in tricou normal, de bumbac si este ok cat timp nu alergi prea mult. Insa dupa o ora jumate pielea mi se iritase pe alocuri de la tricou. Bumbacul "retine" transpiratia, devine mai aspru si in timpul alergarii se freca continuu de piele, iritindu-te. Dupa o astfel de experienta in Germnaia m-am hotarat sa merita sa dau 20-30 de EUR (cinstind vorbind le-am prins la reducere sub10 EUR) pe tricou din material special care respira si imprastie transpirtia. Diferenta e incredibila. Termini de alergat, il lasi 15 minute si e uscat. Incercati asta cu un tricou de bumbac. Ce sa mai spun pe munte - sunt o adevarat mana cereasca.

Mai important este ce ai in picioare, ca ele duc tot greul.

Aceeasi poveste este valabila si cu ciorapii de alergat, pe care din fericire i-am avut tot timpul cu mine, deci nu am avut probleme. La inceput in Germania dupa o ora de alergat in ciorapi de bumbac avem bataturi - aceeasi poveste - transpira si se freaca de piele. M-am dus glontz si mi-am cumparat sosete speciale de alergat - de data asta la pretul normal. Pe langa materialul care nu transpira au si cusaturile atent facute, au anumite intarituri astfel incta sa te simti bine pe distante mari.

Odata cu ciorapii am investit si in adidasi de alergat. O alta decizie inteleapta. In primul rand pentru ca imi protejeaza genunchii. Talpa e dintr-un material special care atenueaza socurile si pot alerga mult mia mult fara sa simt dureri la genunchi. O parte a talpii trebuie insa sa fie mai tare pentru a-ti sustine glezna. E mai greu de explicat fara imagini - depinde de cum calci. Eu merg in general ca o rata si calc foarte mult in interior. Talpa adidasului trebuie sa nu ma lasa sa calc prea mult in interior pentru a-mi proteja tendonul lui Ahile (cred). Cu prima pereche am avut ceva probleme (nu mari, ii folosesc si acum). Insa in a doua pereche ma simt mai bine. A doua oara am fost la un magazin specializat pe material sportiv de alergat (Runners point). M-au pus sa alerg descult si mi-au filmat picioarele. M-am ingrozit cand mi-am vazut gleznele - e incredibil cum pot calca. Pe baza imaginilor mi-au recomandat o alta marca de adidasi care se potrivesc mai bine stilului meu de alergat. Sunt un pic mai tari insa la distante lungi ma simt mai bine.
Ca sa va faceti o idee, o pereche de adidasi din astia costa 100-150 de EUR. Dar si-au meriatat toti banii, nu as fi putut alerga atat fara ei.

E ceva care imi lipseste inca din recuzita de alergator - chiloti din material ce respira. Da, nu e gluma, e aceeasi poveste cu bumbacul. Insa inca nu am ajuns sa am probleme la capitolul asta - dar cred ca daca ajung sa alerg 2 ore, 2 ore jumate, va trebui sa investesc si in directia asta.

Imi reintru in forma

Ieri, la doua saptamani de cand am inceput sa merg a sala, am reusit din nou sa alerg o ora (la o viteza medie de 8,35 km/h), ceea ce ma face foarte fericit . Viteza nu este spectaculoasa dar o sa creasca si asta in timp - e mai greu sa maresti viteza decat timpul/distanta de alergare. Cam la fiecare noua sedinta la sala am marit cu 5 minute timpul de alergare si uite asa pas cu pas am ajuns de la 20 la 60 de minute in doua saptamani.

In privinta greutatii - fac si aici progrese. Tot ieri dimineata inregistram 104.1 kg - deci cu aproape 2 kg mai putin. La capitolul asta am observat ca are mai mult de-aface cu cat si ce mananc seara, decat cu alergatu. Degeaba alerg 5 km daca seara mananc mult - si s-a intamplat de vreo cateva ori in cele doua saptamani de cand am inceput.

Va anut cand ajung la 90 de minute de alergat. Cred ca asta va fi ceva mai dificil si va lua poate mai mult de doua saptamani.

Cu avant la sala

Cu planuri marete si entuziasm de inceput de an, ne-am facut abonament la sala de fitness. Iata-ne asadar pe 2 ianuarie la WorldClass in Jolyville - o sala plina de "fitze", dar despre asta detaliez alta data. Nu mi-a placut niciodata sa "trag de fiare" insa lipsa sportului pe parcursul iernii se simte si trebuie sa fac ceva. De fapt si la sala cea mai mare parte a timpului o sa o aloc benzii de alergari.

Din pacate nu prea mai pot alerga iarna afara si lucrul asta se vede - in ultimele 2 luni am "luat" vreo 5 kg. Trebuie sa recunosc ca pe langa lipsa miscarii, si mancatul "fara limita" seara a contribuit din plin la acest fenomen. Pe scurt, ce s-o mai scaldam, am inceput anul cu 106 kg.

Forma fizica se pierde incredibil de rapid. La sfarsitul verii alergam lejer o ora, o ora si ceva. Daca trageam de mine la maximum ajungeam si la 90 de minute. Acum la prima prezenta la sala mi-am dat duhul dupa 20 de minute (aprox 3 km) - parca nu as fi alergat deloc in ultimii doi ani de zile.

Insa o sa imi revin, simt asta. Cu alergari de catave ori pe saptamana si fara abuzuri de mancare seara, o sa revin la "2 cifre". Am mai trecut prin asta acum 2 veri in Germania. Atunci ajunsesem la 112 kg. Oribil de mult, deja aveam probleme sa ma inchei la sireturi :).

Punctul critic a fost in timpul unei calatorii in interes de servici la Genova, in Italia. Trebuie sa fi fost in mai 2006. Stateam cu colegii mei (vreo 6) la o bere pe o terasa la malul marii. Genova este un oras foarte frumos si cu o faleza deosebita. Oricum noi eram la o terasa ordinara, cu mese si scaune de plastic - asa cum vezi si la noi la majoritaea teraselor de cartier (si la noi pe terasa casei). In aceasta atmosfera idilica si plina de veselie scaunul meu a cedat :). Deodata s-a spart pur si simplu in zeci de bucati, iar eu m-am trezit instant pe podea :). Va inchipuiti rasete pe colegi - de fapt si eu radeam, dar mai cu juma de gura.

Cred ca atunci s-a produs un "click", acel ceva ce m-a determinat sa iau masuri concrete. Nu chiar imediat insa undeva in iulie am inceput. Bineinteles ca de vreo 2 ani ma tot hotaram sa slabesc, intotdeauna "de maine". Ei bine de data asta a fost pe bune. Pe parcursul verii am slabit cam 15 kg, ajunsesem pe le 97. Mi-aduc aminte ca prima data cand am ajuns la numar cu 2 cifre am sarbatorit cu Cris. Si nu am aplicat nici o dieta stricta - pur si simplu am mancat mai sanatos si am facut miscare. Despre mancatul sanatos o sa mai povestim noi. De fapt acum nu am probleme cu "ce" mananc, ci "cat" mananc.

Apoi a venit iarna si am rarit-o cu sportul. In plus odata ajuns sub 100 am atins un prag psihologic. Imi atinsesem obiectivul principal si am lasat-o mai moale. Acest lucru s-a vazut pe timpul iernii si am luat inapoi cateva kg. De atunci "baleez" undeva un pic peste suta. Acum insa s-au imputit lucrurile asa ca declar public "razboi".

Da domne, spun public ca am 106 kg si ca mi-am propus ca in cateva luni sa ajung sub 90. Va mira ca imi declar greutatea, asa pe internet? Este un exercitiu de onestitate, dar are si un alt scop "ocult". Incerc sa ma "manipulez". Si sunt convins ca ma va ajuta sa imi ating obiectivul. Pentru ca acum devine o promisiune publica, si nu este numai o promisiune fata de mine insumi. Acum stiu ca ceilalti sunt cu ochii pe mine si asteapta rezultate. In general asta functioneaza foarte bine la mine ca si factor stimulator. Si de atatea ori am constatat ca psihicul conteaza 80% in chestiunile astea - trebuie sa iti creezi mediul propice pentru a avea succes. Asa ca va tin la curent... tineti aproape.

Dupa toata poliloghia asta centrata pe mareata mea persoana, trebuie sa spun si despre Cris; ea a slabit in ultimul timp, desi face eforturi disperate sa stopeze acest fenomen neplacut (neplacut pentru unii). Gurile rele spun ca de vina e traiul cu soacra; sau socrul; sau combinatia. Oricum mie mi se pare ca are loc un fenomen de "disparitie". Am facut niste calcule si daca o tine tot asa in 3-4 ani de zile s-a evaporat de tot. Si atunci... :)