Leapsa de la Oli

Am primit si noi prima noastra leapsa pe blog de la Oli. Nu am prea intelegeam eu rolul acestor leapse pe bloguri, dar uite ca totusi leapsa asta a trezit Launceai si sper sa nu mai adoarma iar. :) Eu am deja in plan 2 subiecte.

Regurile jocului sunt:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Lucrez de obicei in birou, o camera cu fooorte multe carti (desi doar cateva sunt ale mele), dar totusi sunt carti. E destul de greu sa spun care raft ar fi mai aproape de mine, iar despre cea mai aproape carte cu atat mai mult. Voi lua cartea pe care o citesc eu acum.

"A Hundred and On Days - a Baghdad Journal" de Asne Seierstad (o jurnalista novegiana, autoarea catorva carti foarte bine vandute, cea mai cunoscuta fiind The Bookseller of Kabul)

Si iata un paragraf de la pagina 123
"I am probably the only journalist in Baghdad who has not attended a survival course. There they lernt how to don a gasmask and slip on safty clothing in a flash, how to measure the air's gas content, how to fall down during a possible attack, how to evaluate dangerous situations. Most editors would not sent their journalists into crisis zones without such a course, but no one has sent me; I sent myself."

Poate nu suna chiar asa interesant paragraful asta, dar va asigur ca e o carte care merita citita.

Leapsa o voi da mai departe Veronicai care, mai nou isi spune Maria. ;)

Ce mai citim...

Am adaugat o noua sectiune - "Ce mai citim". Nu, nu este vorba de carti ci de alte "bloguri". Pe unchiul nostru cel batran, profund dezamagit de tineretul care numai internet stie, il linistim spunadu-i ca mai citim si carti "reale". Poate nu asa multe ca in vacantele de vara de la Baicoi, dar orisicat, nici rusinica nu ne este.

Asadar ce mai citim - am pus deoacamdata trei link-uri:

• Borcanul cu povesti - despre care v-am vorbit acum cateva zile. Sf. Petru scrie din ce in ce mai bine. Noile povestiri sunt mai putin "criptice" decat prima si din ce in ce mai simpatice :)
• The Blagas - despre care tocmai ce am scris in articolul precedent. E interesant de citit cum descopera ei lumea Australiei.
  
• Sase-sase - sunt "pamfletele" unui alt prieten, Sorin Guleac. Pentru mine articolele lui sunt un fel de Cronica carcotasilor si le savurez la fel de mult. Chiar daca nu citesc chiar zilnic, de fiecare data cand o fac imi smulge un zambet sau chiar un raset. Ultimul articol - Basescu catre Tariceanu: nu-mi raspunzi la SMS

In timp o sa mai adaugam si altele.

Fam. Blaga in Australia

Prietenii nostri Alina si Dorin Blaga au emigrat de curand in Australia - cam cand noi am revenit in Romania ei eu plecat la capatul pamantului. Partea frumoasa este ca de cand au plecat scriu despre ce li se intampla acolo.

Este un lucru care ar fi trebuit sa il facem si noi in Germania pentru ca este foarte interesant sa descoperi o astfel de cultura prin ochii unui roman. De multe ori cand citesc ce spun ei mi-aduc aminte de experientele din Germania - am trecut prin stari asemanatoare, ne-am "uimit" in fata acelorlasi lucruri. Da, Australia si Germania sunt doua tari diferite, la capete opose ale pamantului si sunt convins ca si cultura e de fapt foarte diferita. Dupa parerea mea insa sunt cateva principii comune care stau la baza societatilor de acolo si care fac diferenta intre noi si ei: respectul fata ceilalti si de comunitate, respectul fata de lege, implicarea in comunitate si bunul-simt. Toate merg mana in mana si toate sunt strans legate de bunastare si de calitatea vietii.

Cel mai interesant articol al lor mi s-a parut cel despre sistemul de educatie de acolo (poate si pentru ca erau lucruri noi chiar si pentru noi). Ei au doi copilasi - Mihai care e in clasa intai si Iulia care este cu cativa ani mai mica si merge la gradinita. Cititi tot articolul pentru ca merita, insa imi permit sa dau un citat:

Am primit si caietele acasa si am descoperit cu uimire ca a lucrat copilul si in caiete (eu eram convinsa ca-n clasa 1 nu scriu in caiet, numai citesc), dar nu ni le-a dat acasa pana acum. Are un Jurnal, unde am citit cum scria ce a facut in fiecare week-end. Mai are unul de Integrated Studies. Acolo am gasit foi cu poze referitoare la diferite situatii: Dealing with fear, Dealing with teasing, How to say ‚No’ nicely... (Ce sa faci cand ti-e frica, cand cineva te tachineaza, Cum sa spui frumos ‚Nu’). Se pare ca invata lucruri utile. M-a impresionat ca-i invata daca cineva se leaga de ei sa spuna : „Stop it! I don’t like it” si-s asa draguti cum exerseaza toti sa zica asta fermi si seriosi si intind manuta cand zic „Stop”. Acasa, la o rafuiala intre frati, a zis unul „Stop! I don’t like it” si celalalt de colo „Asta zicem la scoala daca se leaga copiii de noi. Acasa putem sa ne batem un pic”.

Sublinierile din citat imi apartin - sa nu uitam ca discutam de clasa intai. De multi ani spun ca sistemul romanesc de invatamant este dezastruos pentru ca te pregateste sa fii un executant, sa fii o enciclopedie ambulanta individualista care habar nu are sa traiasca cu cei din jur. Scoala ar trebui sa te pregateasca in primul rand pentru viata, pentru a te integra in societate - si asta dupa mine inseamna cu totul altceva decat integrale si diferentiale, data luptei de la Calugareni pe calendar vechi si calendar nou, sau inaltimea primelor 100 de varfuri din lume (la toate eram specialist intr-o vreme, de mult apusa).

Pai degeaba stii tu de Canberra ca e capitala Australiei daca pe strada injuratura este prima reactie atunci cand nu iti convine ceva, degeaba stii sa rezolvi ecuatii de grad N daca nu saluti sau arunci gunoaie pe strada, si degeaba esti tare in algoritmi daca lumea de care iti pasa se termina la usa si ce se intampla dincolo e vina vecinului, a statului, a strainilor, a altora in general. Degeaba stii cata populatie a avut moldova la 1504 daca nu ai fost implicat niciodata intr-o actiune de responsabilitate sociala. Am invatat multe date, insa nu am invatat cum sa respectam alte puncte de vedere, nu am invatat ca in interactiunile dintre oameni 1+1 fac uneori trei, sau minus doi.

Sunt multe de spus insa ma opresc aici, caci nu asta era subiectul. Poate ca nu mai sunt eu la curent, poate ca s-au mai schimbat lucrurile si la noi si se preda atlfel. Poate...

Ca sa incheiem frumos va mai spun cateva cuvinte despre familia Blaga pentru ca ii consider cu adevarat deosebiti. Pentru mine sunt un exemplu in doua privinte. In primul rand sunt imaginea mea despre o familie fericita. Acel "big happy family" cu care suntem bombardati in reclame sau in filme - cu parinti fericiti, tot timpul cu zambetul pe buze etc. Ei bine, pentru mine ei sunt imaginea aia, ei sunt "reclama mea" si sper ca si eu cu Cris sa ne descurcam la fel de bine :). Cand i-am luat in echipa am avut ceva dubii pentru ca incalcam un principiu - sa nu am "familii" in departament. A fost insa o exceptie fericita - pe care nu am regretat-o niciodata, si asta mai ales datorita bunului lor simt si armoniei din familie, pe care nu numai ca o au intre ei dar au "exporta-o" si asupra noastra, celor din jurul lor.

Si asa ajung la al doilea punct. Poate ca de fapt cel mai mult am apreciat la ei modul cum se implicau in comunitate noastra de la Siemens. La Siemens in Timisoara am fost o echipa zic eu foarte faina, cum nu prea am avut parte in alte parti. Lucram cu placere impreuna, ne distram impreuna, aplanam conflictele impreuna. Cum mi-a spus un om ce mi-a fost mentor si exemplu si pe care il respect in mod deosebit - "Andrei, what's special in your department is that people work with pleasure with you. They do it for you, not for the company." - asta ca sa ma laud un pic :)

Dar asta nu este doar un merit personal. O maaare contributie la chestia asta au avut-o cativa oameni din departament precum Alina si Dorin. Ei erau intotdeauna pozitivi si incercau sa-i fie bine echipei in ansamblu. Incercau sa inteleaga punctul celorlalti de vedere si sa gaseasca o solutie de mijloc. Criticau, insa tot timpul constructiv. Veneau cu idei si se ofeream sa le puneau in practica. Intr-o echipa ca sa mearga lucrurile bine ai nevoie de tot felul de oameni. Ai nevoie de "genii", dar ai nevoie si de cei care sudeaza echipa, care inspira o atmosfera pozitiva si "glue it together" (cum zic asta in romana?). "The Blagas" au excelat in privinta asta. Ei ii "antrenau, ii atrageau in joc" pe cei neutri si ii contra-balansau pe acei eterni carcotasi nemultumiti care critica tot timpul de pe margine. Cu asemenea oameni in echipa lucrurile sunt mai usoare. Rolul meu nu a fost decat sa arbitrez jocul si sa ii ajut pe cei care aduc valoare sa domine scena.

Hai ca m-am intins si am inceput sa ma laud mai mult pe mine. Respecte si bafta in Aussie.

PS1: The Blagas - acum sa nu v-o luati prea mult in cap ca mai aveti si "scapari". Nici macar eu nu sunt perfect :). Si nu, nu trebuie sa va simtiti obligati sa ma periati pe blogul vostru :).
PS2: Au mai fost si altii in echipa care au contribuit la fel de mult. Caci cu o floare nu se face primavara. Am fost tentat sa dau mai multe nume insa cum as fi uitat cu siguranta pe cineva, am preferat sa ma abtin.