Munte: Iezer

Pe la inceputul lui august am inceput sa mergem sustinut la munte (aproape in fiecare weekend). In general facem ture de o zi (sambata). In Iezer am mers 2 zile, am urcat pana la refuigul si lacul Iezer(aprox 1800m) unde am pus cortul. Ma asteptam sa fie frig, dar nu, nu a fost deloc frig si a fost prima dimineata la munte cand nu aveam roua pe cort.

Am facut apoi creasta, am ajuns pe Iezerul Mare si Batrana (aprox 2400m). Am coborat la final pe Plaiul lui Patru. Pe ultima bucata de padure am facut si un pic de curatenie, am cules 3 saci de peturi. Ne-am simtit tare ciudat: cararea marcata se termina brusc cu o prapastie. Intre timp fusese taiata o sosea in munte. Bineinteles, de carare au uitat cu totii. Interesant. :(

Ne-au iesit poze super faine:

Fax si Kira

Special pentru Vero un filmulet cu Fax si Kira. Sunt foarte dragalasi cand "se iubesc".

Despre uleuri

Uleurile presate la rece , obtinute pur si simplu prin presarea fructelor sau semintelor sunt extrem de sanatose. Este ca un suc de masline, nuci, seminte de floarea soarelui sau samburi de struguri.
Atentie totusi la punctul de fum. Exista uleuri care un un punct de fum scazut, si atunci ele nu sunt potrivite pentru prajeli, ele eliminand la temperaturi mari substante toxice. Acest uleuri sunt delicioase insa in salate.

Uleuri potrivite pentru prajeli:
- ulei de floarea soarelui (vitamina A si E)
- ulei de porumb (acizi polinesaturati)
- ulei de soia (antioxidanti si acizi grasi esentiali)
- ulei de orez (grasimi nesaturate, antioxidanti )
- ulei de samburi de struguri
- ulei de arahide
- ulei de sofranel

Uleuri pentru salate:
- ulei de floarea soarelui (vitamina A si E)
- ulei de masline (grasi monosaturati si substante antioxidante)
- ulei de samburi de struguri ( vitamina E, acizi grasi esentiali si trigliceride)
- ulei de arahide
- ulei de orez (grasimi nesaturate, antioxidanti )
- ulei de nuca
- ulei de palmier (contine caroten, vit E si K)

Ulei care nu interfereaza cu gustul mancarii:
- ulei de porumb
- ulei de soia

Uleiuri care evidentiaza aromele
- ulei de porumb (acizi polinesaturati)
- ulei de susan
- ulei de samburi de struguri

sursa: http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=fisaArticol&lid=31

Ea e Kira

Ea e Kira, noua "prietena" al lui Fax si pisicuta noastra. Prietena intre ghilimele, pentru ca deocamdata nu prea se inteleg. De fapt Fax e prietena cu ea si vrea sa se joace dar ei ii e frica.
Pe Kira am gasit-o pe 12 iulie in curte la noi. Am aruncat mingea lui Fax si atunci a aparut si Kira. Noi banuim ca a fost aruncata de cineva, altfel nu ar fi supravietuit pe campul plin dulai si, in plus, e foarte prietenoasa cu oamenii.

Labradorul auriu, adica Rocky 5

De 2 zile avem un nou vecin pe Rocky. E un ladrador auriu de 5 luni, un baietel de toata frumusetea, foarte dornic de afectiune, bland si jucaus. Rocky a fost gasit de vecinii nostri la un cabinet veterinar, acolo unde fusese abandonat pentru ca vechii stapani plecau din tara.


Pentru Rocky cautam stapani seriosi si responsabili. :) I-am facut un mic site de prezentare cu mai multe poze si informatii: http://catei.weebly.com/ . Daca cunoasteti pe cineva interesat sa adopte un labrador, va rog mult sa ma anuntati.

Rocky e foarte dragalas, mie imi aduce aminte de Lucky al meu, Labradorul negru pe care l-am primit cand am intrat la liceu.

Reteta: Oua cu tarhon

Azi dimineata am incercat o noua reteta - Oua cu tarhon. E geniala si este de origine georgiana.
Sa incep cu cateva cuvinte legate de tarhon: e o buruiana, o verdeata la fel ca si mararul sau patrunjelul. Este foarte folosit si apreciat in Franta, fiind unul din componentele celebrului amestec Herbes de Provance. Am inteles ca e foarte bun in salate (dar inca nu am incercat). Am gasit tarhon in piata. E adevarat ca nu e pe toate tarabele, dar se gaseste atat in Bucuresti cat si in Ploiesti.

Iata reteta pt 2 persoane.

Ingrediente:
- 5 oua fierte tari taiate cubulete
- 1 leg tarhon
- 1 leg ceapa verde
- 1 leg mai mica patrunjel
- 1 leg mai mica marar

Intr-o tigaie se topeste 50g unt si apoi se adauga oualele si verdeata tocata, inclusiv ceapa. Se calesc 3 minute. Se adauga sare si piper.

Pe cat de rapida e reteta, pe atat e de delicioasa si mai ales aromata. :)

Poza nu am apucat sa fac pentru ca Andrei a navalit, desi la inceput se arata sceptic: "cum adica oua fierte calite?!"

Noutati despre Fax

In caz ca sunteti curiosi, Fax al nostru creste si e din ce in ce mai energic, inventiv si smecher.

Vrem sa il dresa si pentru asta cautam un dresor - recomandarile sunt de foarte mare folos. :)

Un nou proiect

Azi am lansat un nou proiect online - dinfotoliu.ro. Este vorba de un blog colectiv: noi doi, plus Alex Popescu, un fost coleg de liceu al lui Andrei. Vom face reviewuri siteurilor faine lansate de romani pe piata locala, sau cea internationala, vom incerca sa aducem stiri din domeniu, cat si interviuri cu cativa "grei" ai webului romanesc.
Parerile, sugestiile si comentariile sunt binevenite. ;)

Am primit un Fax

Va prezint noul membru al familiei: FAX. El este unul dintre cei doi catei de care vorbeam in articolul anterior, este un catel maidanez, probabil corcit cu un ciobanesc. E super dragutel si simpatic. Are 2 luni, este vaccinat, cu carnet de sanatate, etc.
A inceput deja sa se invete cu zgarda la gat si in curand vom trece la urmatorul pas: lesa.
Fratele lui, Puf este inca in curte la vecinii nostri dar trebuie sa ii gasim si lui stapani permanenti. Si el are carnet de sanatate, vaccinuri si blanita pufoasa.

Fax si Puf la joaca. Fax e cel mai rotofei (e super mancacios) iar Puf e cel cu petele mai negre.



Inca o poza cu Fax. Nu e asa ca e dragut? :)

2 catelusi dragalasi

Se pare ca la noi in zona iar au aparut 2 puiuti draguti. Am castrat 8 catele si sper ca de acum sa nu mai avem puiuti.

Cei 2 sunt incredibili de frumosi si dragalasi si as vrea mult de tot sa le gasim o casuta. Pun aici o poze demo. Le-am facut un mic site de prezentare :)

Poze si detalii la: http://catei.weebly.com/

Leapsa de la Oli

Am primit si noi prima noastra leapsa pe blog de la Oli. Nu am prea intelegeam eu rolul acestor leapse pe bloguri, dar uite ca totusi leapsa asta a trezit Launceai si sper sa nu mai adoarma iar. :) Eu am deja in plan 2 subiecte.

Regurile jocului sunt:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Lucrez de obicei in birou, o camera cu fooorte multe carti (desi doar cateva sunt ale mele), dar totusi sunt carti. E destul de greu sa spun care raft ar fi mai aproape de mine, iar despre cea mai aproape carte cu atat mai mult. Voi lua cartea pe care o citesc eu acum.

"A Hundred and On Days - a Baghdad Journal" de Asne Seierstad (o jurnalista novegiana, autoarea catorva carti foarte bine vandute, cea mai cunoscuta fiind The Bookseller of Kabul)

Si iata un paragraf de la pagina 123
"I am probably the only journalist in Baghdad who has not attended a survival course. There they lernt how to don a gasmask and slip on safty clothing in a flash, how to measure the air's gas content, how to fall down during a possible attack, how to evaluate dangerous situations. Most editors would not sent their journalists into crisis zones without such a course, but no one has sent me; I sent myself."

Poate nu suna chiar asa interesant paragraful asta, dar va asigur ca e o carte care merita citita.

Leapsa o voi da mai departe Veronicai care, mai nou isi spune Maria. ;)

100 de minute

Foarte pe scurt - azi am reusit sa alerg 107 min - 15 km. Sper sa nu se intampla ca la precedentul record - atunci m-am culcat pe lauri si am luat pauza 2 saptamani.

Doi ursuleti

Oferim gratuit doi ursuleti superbi. Sunt micuti cam cat o palma, mormaie de placere cand ii iei in brate si sunt mult mai draguti decat in poze.
Maine au programare la doctor - vor incepe vaccinarile si vor fi oferiti cu tot cu carnet de sanatate.
Ursuletii impreuna cu mamica, locuiesc temporar la vecinii nostri - oameni tare inimosi.

Pentru mai multe detalii intrati aici: http://oferta.catelusi.googlepages.com/.
Aceasta pagina adica: oferta.catelusi.googlepages.com va rog sa o trimiteti si la prieteni, sau alte persoane care ar fi interesate sa adopte un catel.

10 cupoane de reduceri

Astazi suntem fericiti pentru ca in acest moment avem 10 cupoane de reduceri la Cuponix. E un prag psihologic pe care l-am atins. As zice ca suntem pe calea cea buna. Si mai stim de unele care "sunt pe vine" :).

Interesant este ca am avut succes mai mult in "provincie" pana acum. Avem doua magazine din Craiova, unul din Iasi, unul din Bacau, unul din Tg. Mures si doua din Bucuresti. Sunt 10 cupoane pentru ca unele magazine au pus cate doua.

iMagazin.ro o sa ramana in "sufletul" nostru drept primul magazin care si-a pus cupon - chiar inainte de a ne lansa. Inca ii datoram o bere prietenului nostru Giure.

Se vede "efectul Sf. Valentin" pentru ca avem reduceri serioase de la FloriInCraiova si FloriInIasi; iar FloriInCluj este pe drum. Speram sa apara tot azi.

CaptainGo a pus al zecelea cupon. Pe ei i-am cunoscut la NetCamp la concursul de Start-up-uri. E o poveste faina si aici. Eu am ajuns in sala si am gasit pe scaun un maldar de reviste si materiale promotionale (asa cum se dau pe gratis la conferinte). Printre ele era un mic cartonas (chiar mic, nici nu stiu cum am dat chiar de el intre atatea foi) de la CaptainGo si care avea imprimat un cod de reduceri pentru site-ul lor. Va dati seama ce m-am bucurat, mi-am inceput prezentarea dand ca exemplu cuponul de reducere ce tocmai il gasisem. Surpriza si mai mare a venit dupa prezentarea mea - urmatorii dupa mine au fost chiar ei, cei de la CaptainGo (eu nu stiam ca si ei participa la concurs, credeam ca au doar reclama acolo). Si au avut o prezentare foarte faina, cu care de altfel au castigat concursul. Si pe mine m-au impresionat si daca as avea nevoie de un hotel in tara ar fi unul din primele siteuri la care m-as duce. Inca un amanunt - ei aveau coduri unice per utilizator; practic fiecare cartonas avea un cod diferit. In mod surprinzator i-am convins repede ca nu are rost sa se chinuie cu coduri unice.

Mai avem doua magazine de electronice si calculatoare - Hiperstore.ro si comandati.ro.

I-am lasat la urma pe cei de la USBmania pentru ca ei ne-au "cucerit" in mai multe feluri. In primul rand au fost foarte draguti si au incercat sa ne ajute, sa raspandeasca vorba despre noi. Dar mai ales prin serviciile pe care le furnizeaza. Am comandat inainte de Craciun niste cadouri. Ei le-au trimis imediat (cam pe 12 decembrie), insa cei de la Fan Curier nu au fost in stare sa livreze nici pana la craciun, nici dupa. Nici nu raspundeau la telefon si Cristina a fost chiar personal si la sediul Fan Curier - unde era un haos de nedescris; nu aveau nici unfel de inventariere a pachetelor. Erau inca vreo 20 de oameni nervosi care nu isi primisera pachetul; cei de la fancurier i-au spus Cristinei "uita-te si tu pe aici sa vezi daca il gasesti"; "A uite inca un pachet acolo sus, la asta te-ai uitat?". Absolut incredibil, de neimaginat. Pe urma au incercat sa o convinga ca a fost trimis de 4 ori dar nu eram acasa - o minciuna imensa pentru ca la noi e in permanenta cineva acasa. Cristina i-a retezat-o rapid nesimtitului. Oricum una peste alta nu am primit pachetul, si in mod clar din cauza companiei de curierat, nu din cauza magazinului.

Partea frumoasa este reactia celor de la USBmania. Solutia tipic romaneasca si ades intalnita ar fi fost sa iti spuna, pe un ton de sictir - "ce sa facem noi daca fan curier nu livreaza; vorbiti cu ei". Cei de la USBmania insa ne intrebau ei daca a sosit, ne spuneau ca suna in fiecare zi la Fan Curier, dar nu raspund (asta asa este pt ca am incercat si noi de multe ori sa sunam fara succes). Ideea este ca ne-au creat sentimentul ca au cu adevarat grija si se straduiesc, ca le pasa daca ne ajunge cadoul inainte de Craciun. Asta se numeste grija fata de client si a avut efectul scontat. Dupa Craciun ne juram sa nu folosim Fan Curier niciodata, insa nu aveam resentimente asa urate fata de USBmania. Dar povestea nu se termina aici - acum vreo saptamana (deci la pe jumatea lui ianuarie) pachetul s-a intors la USBmania in Craiova. Iar ei ne-au sunat si ne-au spus ca il trimit din nou si ni-l fac CADOU, deci nu trebuie sa platim nimic - drept minima reparatie din partea lor ca nu ne-a sosit cadoul de Craciun. Atentie, noi nu le-am facut nici un fel de scandal lor; din propria lor initiativa. Wow! Incredibil dar adevarat, se poate si in Romania. Ba chiar mai bine decat in Germania - nici acolo nu cred ca ar fi fost multi care sa ne ofere asa ceva.

Prin gestul asta ce au realizat? Pai acum suntem adevarati fani USBmania. Daca o sa vrem vreodata un gadget USB o sa mergem mai intai acolo, si daca o sa-l gasim o sa-l comandam fara sa comparam trei zile preturi pe zece siteuri. Asta pe langa recomandarile calduroase pe care le raspandim in stanga si in dreapta. Apropos - au si acum un cupon la cuponix :)

Din pacate servicii gen fan curier - uite asa, de acum ii scriu cu litere mici - ne omoara zilele in Romania. Dar din fericire mai luam din cand in cand cate o gura de oxigen de la oameni precum cei de la USBmania.

PS: cei de la fan curier nici macar sezonul cadourilor nu il pot avea drept scuza. A doua oara au livrat in 4 zile in loc de una, si numai dupa ce am facut noi reclamatie; prin email ca la telefon nu poti sa-i prinzi. Sper sa ii schimbe atat cei de la usbmania cat si alte magazine.

90 de minute

Mai exact 92 de minute, adica o ora jumate. Atat am alergat azi. 13 km facuti la o viteza medie de 8.5 km/h. Sunt foarte multumit de mine insumi :). Sper sa nu se resimta genunchii, dar pana acum pare in regula.

De cum m-am sculat am simtit ca azi ma paste un nou record personal. Simteam ca am chef sa alerg. La inceput nici nu vroiam sa ma duc la sala pentru ca nu ma sculasem prea devreme (la mine 7:30 e deja tarziu) si iar ajungeam la "servici" la ora 11. Dar mi-am spus ca e pacat sa "irosesc" un asemena chef de alergatura. Si bine am facut :). Adevarul e ca nici nu stiu cand o sa se mai repete istoria. Din nou mi-am dat seama cat de important este psihicul in orice performanta, si in special in cele sportive. Azi forma mea fizica nu era cu nimic mai buna decat cea de ieri, cand abia am tras de mine sa alerg vreo 35 de minute.

In cele 90 de minute am dat 2 kg jos, m-am cantarit inainte si dupa alegare. Nu e rau deloc, as zice ca se merita. Am ajun la 103.1 kg, ceea ce nu este un progres satisfacator de la ultima "spovedanie". Adevarul este ca in ultima saptamana am cam mancat mult seara si o luasem iar pe o panta ascendenta.

Ma bucura de asemenea faptul ca am marit si viteza medie, cu putin, dar e un progres, mai ales ca am marit semnificativ distanta. De fapt ultimul sfert de ora l-am alergat chiar cu 9 km/h. Am crescut progresiv viteza - sunt sigur ca daca incepeam cu viteza asta nu as fi putut alerga atat.

Echipamentul

Tot astazi mi-am readus aminte de ce am cumparat tricouri speciale de alergat, de fapt de facut sport in general. Trebuie sa le scot de la naftalina. Azi am alergat in tricou normal, de bumbac si este ok cat timp nu alergi prea mult. Insa dupa o ora jumate pielea mi se iritase pe alocuri de la tricou. Bumbacul "retine" transpiratia, devine mai aspru si in timpul alergarii se freca continuu de piele, iritindu-te. Dupa o astfel de experienta in Germnaia m-am hotarat sa merita sa dau 20-30 de EUR (cinstind vorbind le-am prins la reducere sub10 EUR) pe tricou din material special care respira si imprastie transpirtia. Diferenta e incredibila. Termini de alergat, il lasi 15 minute si e uscat. Incercati asta cu un tricou de bumbac. Ce sa mai spun pe munte - sunt o adevarat mana cereasca.

Mai important este ce ai in picioare, ca ele duc tot greul.

Aceeasi poveste este valabila si cu ciorapii de alergat, pe care din fericire i-am avut tot timpul cu mine, deci nu am avut probleme. La inceput in Germania dupa o ora de alergat in ciorapi de bumbac avem bataturi - aceeasi poveste - transpira si se freaca de piele. M-am dus glontz si mi-am cumparat sosete speciale de alergat - de data asta la pretul normal. Pe langa materialul care nu transpira au si cusaturile atent facute, au anumite intarituri astfel incta sa te simti bine pe distante mari.

Odata cu ciorapii am investit si in adidasi de alergat. O alta decizie inteleapta. In primul rand pentru ca imi protejeaza genunchii. Talpa e dintr-un material special care atenueaza socurile si pot alerga mult mia mult fara sa simt dureri la genunchi. O parte a talpii trebuie insa sa fie mai tare pentru a-ti sustine glezna. E mai greu de explicat fara imagini - depinde de cum calci. Eu merg in general ca o rata si calc foarte mult in interior. Talpa adidasului trebuie sa nu ma lasa sa calc prea mult in interior pentru a-mi proteja tendonul lui Ahile (cred). Cu prima pereche am avut ceva probleme (nu mari, ii folosesc si acum). Insa in a doua pereche ma simt mai bine. A doua oara am fost la un magazin specializat pe material sportiv de alergat (Runners point). M-au pus sa alerg descult si mi-au filmat picioarele. M-am ingrozit cand mi-am vazut gleznele - e incredibil cum pot calca. Pe baza imaginilor mi-au recomandat o alta marca de adidasi care se potrivesc mai bine stilului meu de alergat. Sunt un pic mai tari insa la distante lungi ma simt mai bine.
Ca sa va faceti o idee, o pereche de adidasi din astia costa 100-150 de EUR. Dar si-au meriatat toti banii, nu as fi putut alerga atat fara ei.

E ceva care imi lipseste inca din recuzita de alergator - chiloti din material ce respira. Da, nu e gluma, e aceeasi poveste cu bumbacul. Insa inca nu am ajuns sa am probleme la capitolul asta - dar cred ca daca ajung sa alerg 2 ore, 2 ore jumate, va trebui sa investesc si in directia asta.

Andive

Unul din primele lucruri pe care le-am invatat atunci cand ne-am hotarat sa mancam sanatos a fost ca trebuie sa ai o dieta diversificata. Diversitatea alimentelor iti va asigura diversitatea substantelor nutritive necesare organismului.

Drept urmare ne-am hotarat ca in mod regulat sa incercam sa introducem ceva nou in alimentatia noastra. Din cand in cand cumparam o leguma "noua", un fruct exotic, sau mai situ eu ce alimente cu care nu am fost obisnuiti. De multe ori habar nu avem cum o sa le gatim, mai intai il cumparam si apoi gasim noi o reteta. Cere un pic de efort insa nu am fost dezamagiti niciodata, iar acum avem o alimentatie mult mai diversificata.

Si uite asa acum vreo 2 saptamani am ajuns si la Andive. Am descoperit doua retete foooarte bune.

In primul rand o salata care la noi in familie a facut deja furori: Salata de andive cu fructe. Si eu si Andrei suntem innebuniti dupa ea si o vom face iar zilele urmatoare. E o mancare satiosa, sanatoasa si foarte rapid de facut.
Ingrediente:
- 2 andive
- 1 mar
- 1 banana
- 2 linguri nuci pisate
- 150ml iaurt
- sare, piper, curry, 2 linguri ulei de masline, zeama de la 1/2 lamaie
Sosul: se amesteca iaurtul, uleiul, zeama de lamaie, sarea, piperul si curry.
Fructele de taie cubulete, iar andivele rondele.

Atentie! dupa spalare, andivele se taie repede si tot repede se vor amesteca bine cu sosul, altfel risca sa se amareasca. Eu am facut treaba in urmatoarea ordine: preparat sosul, taiat marul, banana si andivele, am amstecat bine cu sosul. La sfarsit am adaugat nucile pisate.

E bine ca salata sa stea 1-2 ore in frigider inainte de servire pentru ca gusturile si aromele sa se patrunda.

A doua salata, mai putin sofisticata, dar la fel de buna si rapida: Salata de andive cu nuci.
Ai nevoie de:
- 2 andive
- 4-5 linguri de nuci pisate
- zeama de la o jumatate de lamaie
- 2 linguri de ulei de masline
- sare, piper.
Sosul: amestacati uleiul cu zeama de lamaie si sare si piper.
Spalati si taiati andivele si amestecatile repejor cu sosul si cu nucile pisate.

Cei care "nu se satura" fara carne, pot adauga si bucatele de carne de pui. Am incercat si varianta asta si e la fel de buna.

pofta buna! :)

PS: S-ar putea ca prima imbucatura sa vi se pare un pic amara, insa senzatia trece la a doua. Suna ciudat, nu stiu care ar fi explicatia, insa asa am patit de fiecare data. Iar la sfarsit te lingi pe degete.
PS2: la categoria alimente "noi" nu includem noua ciocolata cu aroma de..., noul activia cu fructe de..., noua pizza congelata cu topping de... Ati prins ideea :)

Reciclare PET-uri

Azi am dus o noua runda de PET-uri la reciclat. Si portbagajul si bancheta din spate erau pline de sticle goale (presate). Volumul este mare, insa cantaresc foarte putin - erau 11 kg pe care am luat 6 RON. Foarte putin, insa e clar ca nu pentru bani o facem :).

Cand am venit din Germania am propus familiei sa facem ce am invatat acolo, si anume sa reciclam cat mai multe. Si mama, si tata si Ioana au imbratisat rapid ideea, asa ca acum sticlele de plastic le presam si le depozitam in garaj. Cand se strang de un transport unul din noi le duce la centrul de colectare - de fapt pana acum a facut drumuri doar Ioana, azi eu am fost prima data acolo.
Din pacate la centrul Green Pet (pe str. Andronache 203) strang doar PET-uri si nu orice fel de plastic. In Germania puneai deoparte orice fel de plastic.

O alta problema este ca trebuie sa mergem noi - ei vin sa ia doar daca avem cantitati mai mari. Dar poate reusim sa mobilizam mai multa lume din complex si sa facem un container special pentru PET-uri. Au spus ca pentru un container intreg vin sa ridice direct de aici.

Ceea ce constat este ca aici in Romania producem mult mai mult plastic. In Germania foarte multe bauturi le gasesti in containere de sticla, nu de plastic. Cele de sticla se refolosesc mult mai usor. In plus colectarea PETurilor este mult mai facila - in fiecare supermarket aveai un automat unde le puteai duce. Si esti chiar stimulat sa le reciclezi - la cumparare plateai 25 de centi pentru o sticla de plastic. Ii primesti inapoi doar cand returnezi sticla la automat. Prin politica pretului erau stimulate si vanzarile de recipiente din sticla in defavoarea celor din plastic. Pentur un recipient de sticla ti se retineau doar 8 centi, deci pe cele de plastic plateai de 3 mai mult.

Una peste alta reciclarea in Romania nu este o actiune foarte usoara si necesita vointa si un dram de efort. Noi facem un drum la centrul de reciclare cam o data la 6 saptamani, ceea ce nu este un asa mare efort. Se poate face daca vrei. Nu putem decat sa va incurajam sa incercati - depinde de fiecare in parte daca traim intr-un mediu curat si placut.

Aici puteti gasi o lista de centre de colectare din Bucuresti.

Imi reintru in forma

Ieri, la doua saptamani de cand am inceput sa merg a sala, am reusit din nou sa alerg o ora (la o viteza medie de 8,35 km/h), ceea ce ma face foarte fericit . Viteza nu este spectaculoasa dar o sa creasca si asta in timp - e mai greu sa maresti viteza decat timpul/distanta de alergare. Cam la fiecare noua sedinta la sala am marit cu 5 minute timpul de alergare si uite asa pas cu pas am ajuns de la 20 la 60 de minute in doua saptamani.

In privinta greutatii - fac si aici progrese. Tot ieri dimineata inregistram 104.1 kg - deci cu aproape 2 kg mai putin. La capitolul asta am observat ca are mai mult de-aface cu cat si ce mananc seara, decat cu alergatu. Degeaba alerg 5 km daca seara mananc mult - si s-a intamplat de vreo cateva ori in cele doua saptamani de cand am inceput.

Va anut cand ajung la 90 de minute de alergat. Cred ca asta va fi ceva mai dificil si va lua poate mai mult de doua saptamani.

Restaurantul indian - Barka

Vineri, 11 ianuarie, a fost o zi speciala.
Am mers la un restaurant indian sa sarbatorim - Barka Sofran. Undeva aproape de piata Domenii.
Crasma e foarte fain decorata cu lampi din hartie cu personaje himerice. La intrare te intampina un raft plin de carti cu cotoarele scorojite. Localul pare foarte popular printre straini. Lucru care nu ma mira deloc - noi, romanii inca nu ne-am obisnuit cu alte bucatarii, mai ales atat de indepartate ca cele indiene.

La bauturi am vrut lassi (bautura cu iaurt si suc natural de fructe). Din pacate, lassi la ei nu era cel indian si in loc de suc natural foloseau granini si mai adaugau si zahar sau sare. In final, ne-am rezumat la apa plata :)

Ca aperitiv am cerut chiftelute din ceapa cu faina galbena. Delicioase! Cel mai gustos era sosul in care intingeai chiftelele.

La felul principal am servit urmatoarele: naut cu fasole rosie si condimente, linte rosie si galbena cu ghimbir si spanac cu tofu (branza de soia si iaurt). Totul garnisit cu orez cu sofran si orez cu chimen. Mancarea a fost deosebit de gustoasa, si totul statea in condimente. E un deliciu sa simti atatea gusturi si atatea arome imbietoare. Trebuie sa invatam si noi retete indiene.

Desert nu am mai comandat pentru eram deja foarte plini si pentru ca inghetasem.

Nu mi-au placut: frigul - era ff frig in restaurant, pana si Andrei a inghetat - si atitudinea personalului - desi am facut rezervare din timp, Andrei a trebuit sa se ratoiasca un pic pentru a primi o masa acceptabila (adica nu in usa si nu la fumatori). Nu mergeti iarna la Barka Sofran.

Ce mai citim...

Am adaugat o noua sectiune - "Ce mai citim". Nu, nu este vorba de carti ci de alte "bloguri". Pe unchiul nostru cel batran, profund dezamagit de tineretul care numai internet stie, il linistim spunadu-i ca mai citim si carti "reale". Poate nu asa multe ca in vacantele de vara de la Baicoi, dar orisicat, nici rusinica nu ne este.

Asadar ce mai citim - am pus deoacamdata trei link-uri:

• Borcanul cu povesti - despre care v-am vorbit acum cateva zile. Sf. Petru scrie din ce in ce mai bine. Noile povestiri sunt mai putin "criptice" decat prima si din ce in ce mai simpatice :)
• The Blagas - despre care tocmai ce am scris in articolul precedent. E interesant de citit cum descopera ei lumea Australiei.
  
• Sase-sase - sunt "pamfletele" unui alt prieten, Sorin Guleac. Pentru mine articolele lui sunt un fel de Cronica carcotasilor si le savurez la fel de mult. Chiar daca nu citesc chiar zilnic, de fiecare data cand o fac imi smulge un zambet sau chiar un raset. Ultimul articol - Basescu catre Tariceanu: nu-mi raspunzi la SMS

In timp o sa mai adaugam si altele.

Fam. Blaga in Australia

Prietenii nostri Alina si Dorin Blaga au emigrat de curand in Australia - cam cand noi am revenit in Romania ei eu plecat la capatul pamantului. Partea frumoasa este ca de cand au plecat scriu despre ce li se intampla acolo.

Este un lucru care ar fi trebuit sa il facem si noi in Germania pentru ca este foarte interesant sa descoperi o astfel de cultura prin ochii unui roman. De multe ori cand citesc ce spun ei mi-aduc aminte de experientele din Germania - am trecut prin stari asemanatoare, ne-am "uimit" in fata acelorlasi lucruri. Da, Australia si Germania sunt doua tari diferite, la capete opose ale pamantului si sunt convins ca si cultura e de fapt foarte diferita. Dupa parerea mea insa sunt cateva principii comune care stau la baza societatilor de acolo si care fac diferenta intre noi si ei: respectul fata ceilalti si de comunitate, respectul fata de lege, implicarea in comunitate si bunul-simt. Toate merg mana in mana si toate sunt strans legate de bunastare si de calitatea vietii.

Cel mai interesant articol al lor mi s-a parut cel despre sistemul de educatie de acolo (poate si pentru ca erau lucruri noi chiar si pentru noi). Ei au doi copilasi - Mihai care e in clasa intai si Iulia care este cu cativa ani mai mica si merge la gradinita. Cititi tot articolul pentru ca merita, insa imi permit sa dau un citat:

Am primit si caietele acasa si am descoperit cu uimire ca a lucrat copilul si in caiete (eu eram convinsa ca-n clasa 1 nu scriu in caiet, numai citesc), dar nu ni le-a dat acasa pana acum. Are un Jurnal, unde am citit cum scria ce a facut in fiecare week-end. Mai are unul de Integrated Studies. Acolo am gasit foi cu poze referitoare la diferite situatii: Dealing with fear, Dealing with teasing, How to say ‚No’ nicely... (Ce sa faci cand ti-e frica, cand cineva te tachineaza, Cum sa spui frumos ‚Nu’). Se pare ca invata lucruri utile. M-a impresionat ca-i invata daca cineva se leaga de ei sa spuna : „Stop it! I don’t like it” si-s asa draguti cum exerseaza toti sa zica asta fermi si seriosi si intind manuta cand zic „Stop”. Acasa, la o rafuiala intre frati, a zis unul „Stop! I don’t like it” si celalalt de colo „Asta zicem la scoala daca se leaga copiii de noi. Acasa putem sa ne batem un pic”.

Sublinierile din citat imi apartin - sa nu uitam ca discutam de clasa intai. De multi ani spun ca sistemul romanesc de invatamant este dezastruos pentru ca te pregateste sa fii un executant, sa fii o enciclopedie ambulanta individualista care habar nu are sa traiasca cu cei din jur. Scoala ar trebui sa te pregateasca in primul rand pentru viata, pentru a te integra in societate - si asta dupa mine inseamna cu totul altceva decat integrale si diferentiale, data luptei de la Calugareni pe calendar vechi si calendar nou, sau inaltimea primelor 100 de varfuri din lume (la toate eram specialist intr-o vreme, de mult apusa).

Pai degeaba stii tu de Canberra ca e capitala Australiei daca pe strada injuratura este prima reactie atunci cand nu iti convine ceva, degeaba stii sa rezolvi ecuatii de grad N daca nu saluti sau arunci gunoaie pe strada, si degeaba esti tare in algoritmi daca lumea de care iti pasa se termina la usa si ce se intampla dincolo e vina vecinului, a statului, a strainilor, a altora in general. Degeaba stii cata populatie a avut moldova la 1504 daca nu ai fost implicat niciodata intr-o actiune de responsabilitate sociala. Am invatat multe date, insa nu am invatat cum sa respectam alte puncte de vedere, nu am invatat ca in interactiunile dintre oameni 1+1 fac uneori trei, sau minus doi.

Sunt multe de spus insa ma opresc aici, caci nu asta era subiectul. Poate ca nu mai sunt eu la curent, poate ca s-au mai schimbat lucrurile si la noi si se preda atlfel. Poate...

Ca sa incheiem frumos va mai spun cateva cuvinte despre familia Blaga pentru ca ii consider cu adevarat deosebiti. Pentru mine sunt un exemplu in doua privinte. In primul rand sunt imaginea mea despre o familie fericita. Acel "big happy family" cu care suntem bombardati in reclame sau in filme - cu parinti fericiti, tot timpul cu zambetul pe buze etc. Ei bine, pentru mine ei sunt imaginea aia, ei sunt "reclama mea" si sper ca si eu cu Cris sa ne descurcam la fel de bine :). Cand i-am luat in echipa am avut ceva dubii pentru ca incalcam un principiu - sa nu am "familii" in departament. A fost insa o exceptie fericita - pe care nu am regretat-o niciodata, si asta mai ales datorita bunului lor simt si armoniei din familie, pe care nu numai ca o au intre ei dar au "exporta-o" si asupra noastra, celor din jurul lor.

Si asa ajung la al doilea punct. Poate ca de fapt cel mai mult am apreciat la ei modul cum se implicau in comunitate noastra de la Siemens. La Siemens in Timisoara am fost o echipa zic eu foarte faina, cum nu prea am avut parte in alte parti. Lucram cu placere impreuna, ne distram impreuna, aplanam conflictele impreuna. Cum mi-a spus un om ce mi-a fost mentor si exemplu si pe care il respect in mod deosebit - "Andrei, what's special in your department is that people work with pleasure with you. They do it for you, not for the company." - asta ca sa ma laud un pic :)

Dar asta nu este doar un merit personal. O maaare contributie la chestia asta au avut-o cativa oameni din departament precum Alina si Dorin. Ei erau intotdeauna pozitivi si incercau sa-i fie bine echipei in ansamblu. Incercau sa inteleaga punctul celorlalti de vedere si sa gaseasca o solutie de mijloc. Criticau, insa tot timpul constructiv. Veneau cu idei si se ofeream sa le puneau in practica. Intr-o echipa ca sa mearga lucrurile bine ai nevoie de tot felul de oameni. Ai nevoie de "genii", dar ai nevoie si de cei care sudeaza echipa, care inspira o atmosfera pozitiva si "glue it together" (cum zic asta in romana?). "The Blagas" au excelat in privinta asta. Ei ii "antrenau, ii atrageau in joc" pe cei neutri si ii contra-balansau pe acei eterni carcotasi nemultumiti care critica tot timpul de pe margine. Cu asemenea oameni in echipa lucrurile sunt mai usoare. Rolul meu nu a fost decat sa arbitrez jocul si sa ii ajut pe cei care aduc valoare sa domine scena.

Hai ca m-am intins si am inceput sa ma laud mai mult pe mine. Respecte si bafta in Aussie.

PS1: The Blagas - acum sa nu v-o luati prea mult in cap ca mai aveti si "scapari". Nici macar eu nu sunt perfect :). Si nu, nu trebuie sa va simtiti obligati sa ma periati pe blogul vostru :).
PS2: Au mai fost si altii in echipa care au contribuit la fel de mult. Caci cu o floare nu se face primavara. Am fost tentat sa dau mai multe nume insa cum as fi uitat cu siguranta pe cineva, am preferat sa ma abtin.

Iaca scriu si eu... despre mansete

.. eu, adica Cris. Aveati impresia ca asta e blogul lui Andrei? hehehe. Nu chiar. Mai sunt si eu pe aici, eu adica NE-VAS-Tuica.
Imi ocupa destul de mult timp, noua mea pasiune (cam de o luna), ma refer la Adelle. Sa nu credeti ca un articol acolo se scrie tac-pac in 10 min.
Am tot adunat subiecte pentru la un ceai cu voi. O sa le iau pe rand, sper sa nu uit ceva, si sa nu ma lenevesc.

Mansetele de lana
De curand am descoperit secretul nr 137 al familiei Marin: Mamaie stie sa tricoteze si sa croseteze, si o face cu placere. Mie mi-a facut o pereche de mansete de toata frumusetea. Imi doream de mult astfel de mansete si nu am reusit sa gasesc, si acum, iata-ma fericita posesoare a unor mansete verzi, deosebit de pufoase. Pun atasat o poza sa vedeti cat de deosebite sunt, si ce frumos se asorteaza cu margelele. Acum mamaie imi croseteaza si o caciula-palarie tot din lana cea verde. Abia astept. Multumesc Mamaie!!!
In Elvetia exista un site unde poti "inchiria" o bunica sa iti faca sosete de lana sau mansete. Fiecare bunica este prezentata pe scurt, cu poza, si te anunta in cat timp poate sa iti faca sosetele. Ideea mi se pare foarte faina. Vorba aceea, cine nu are bunici sa isi cumpere. :)

Iata si o poza cu mamaie crosetand la mansete.

Blog Cuponix

Daca vreti sa stati la curent cu ce se intampla in lumea Cuponix urmariti blogul tocmai lansat - blog.cuponix.ro.

Asadar acum aveti trei de urmarit - LaUnCeai, Cuponix si Adelle. Va sfatuiesc sa folositi un "RSS reader" ca sa puteti urmari usor cand am publicat ceva nou. Noi folosim Netvibes pentru a sta la curent cu ceea ce ne intereseaza. Vi-l recomandam cu caldura.

6 ani! Si la mai multi!

Azi e una din datile alea pe care nu am voie sa le uit pentru ca altfel ai probleme mari in familie. Se implinesc 6 ani de cand eu si Cris suntem impreuna... Intr-o seara ca asta de ianuarie sarbatoream la Valea Regilor ziua lui Vasile...

Cred ca privita "din afara" povestea noastra are ceva creu de crezut. Si asta pentru ca la doua saptamani dupa Valea Regilor eu m-am mutat la Timisoara, mai exact pe 28 ianuarie eram deja acolo. Nu ne-am despartit, insa adevarul este ca in adancul sufletului fiecare din noi se gandea ca nu o sa mearga asa la distanta, eu in Timisoara si Cris la Bucuresti. Desi nici unul nu spunea cu voce tare, nu ne-am facut mari sperante.

Dar iata ca a mers. In primul an a fost mai cu suisuri si coborasuri, cu despartiri si impacari, insa in mod paradoxal, timpul si distanta ne-a apropiat din ce in ce mai mult. Nu a fost "gen" valvataia de paie care se aprinde repede si puternic, ca apoi sa se stinga pentru ca in viata reala descoperi in celalalt altceva decat ti-ai inchipuit la inceput. Pe masura ce ne-am descoperit ne-am apropiat din ce in ce mai mult, a devenit din ce in ce mai intens. La inceput a fost un foc de ramurele, apoi am pus busteni, carbuni si acum suntem ca un cuptor incins ce va fi greu de racit. Trebuie sa il intretinem dar cred ca si peste inca 60 de ani o sa mai fie ceva acolo.

Am plecat la Timisoara si ne-a fost teama de ce va fi. Dar a fost din ce in ce mai bine.
Ne-am mutat in Germania si ne-a fost teama de ce va fi, pentru ca nu mai traisem impreuna sub acelasi acoperis. Dar a fost si mai bine. Ne-am intors in Romania, am inceput sa lucram impreuna si ne-a fost teama de ce va fi, se spune ca nu merge asa ceva in familie. Dar e bine.

La multi ani nevastuica! Ne vedem deseara la restaurant :).

Sunt romantic, nu? Sunt tare curios cum o sa privesc peste 10 ani cuvintele astea... Ca de aia si scriem.

Pe cai

Ieri si azi au fost zile bune pentru Cuponix si Adelle. La Cuponix avem 6 cupoane acum - dintre care 5 noi. Surpriza cea mai mare a venit de unde te astepti mai putin - de la Craiova. Flori in Craiova a pus un cupon. Un buchet ceva pentru Lenti? (da avem neamuri si in Craiova).

Iar Adelle are din ce in ce mai multi cititori fideli. Se pare ca prinde stilul, iar Cris e foarte incantata. Azi chiar a primit un email in care un alt "blogger", complet necunoscut; i-a trimis un mesaj de felicitari si a pus adelle in "blogroll-ul" sau.

La Caru cu Bere

Asta seara am fost la Caru cu Bere cu neste preteni - in frunte cu Mirel (Faraonul cel Mic) ce a venit in tara de sarbatori. Sus-numitul local a fost o surpriza deosebit de placuta. Nu mai fusesem de multi ani de zile acolo - iar ultima data cred ca era inca un restaurant "comunist" ce mi-a lasat un gust amar. Dar lucrurile s-au mai schimbat - mult in bine.

A fost renovat cu mult bun gust (dupa gustul meu uneori indoielnic), regasind aerul anilor interbelici. Muzica de calitate - traditional romaneasca, atmosfera vesela, serviciu ireprosabil, preturi rezonabile si mai ales mancare foarte buna. Ne-am delectat cu vinete cu ceapa, ficatei rumeniti in vin langa cartofi noi presarati cu branza si - la apogeu - "ciolan romanesc de porc cu varza calita, mamaliguta si hrean". Zece oameni nu am doborat cele doua ciolane.

Singurul lucru care iesea din atmosfera erau halbele de bere pe care scria Tuborg. Pai cand comanzi o halba "Caru cu Bere - reteta casei", intr-o astfel de atmosfera, nu vrei frate sa iti vina o halba pe care scrie Tuborg. Vrei sa scrie pe ea caru cu bere, sa vezi acolo o emblema, ceva traditional, de-al locului - sau in cel mai rau caz sa lipseasca orice insemn.

Una peste alta va recomand cu caldura o iesire acolo. Si cred ca este unul din putinele puncte cu adevarat atractive pentru turistii straini in trecere prin Bucuresti. Site-ul nu se ridica la inaltimea restaurantului - este pur si simplu meniul fotografiat si pus acolo. Insa la Metropotam puteti citi mai multe despre istoria restaurantului si veti vedea si niste poze relevante.

PS: Faraoane zici ca la Caru cu Bere faci nunta? Na c-am dat cu zvonul :)

Completare de dimineata: stomacul meu inca resimte "porcoasele" care i-au fost indesate fara mila aseara. Si iar mi-am adus aminte de ce mancam asa rar ciolane si prajeli. Trebuie sa recunosc ca si berea are o contributie la aceasta stare de disconfort.

Sf. Petru si Borcanul cu povesti

Sf. Petru este unchiul nostru cel batran si intelept - de curand proaspatul bunic al Sofiei. Sfant - in sensul clasic - nu prea a fost el, insa asa ii spun eu - poate din cauza povestilor pe care ni le insira de mici. Nu se lauda el prea mult cu ispravile din tinerete insa tot a mai scapat cate una alta despre talentul de chitarist, plaja din vama veche, led zeppelin si phoenix, castanii si liceul nr. 2 din Ploiesti (acum mihai viteazu).

Intotdeauna mi-a placut sa ii vizitez pe unchiu Petru si matusa Nicol in Ploiesti. In casa era intotdeauna haos dar pentru mine era un fel de paradis cu tot felul de minunatii. Predominau cartile si electronice desfacute. Pe scurt as putea spune ca Sf. Petru este un electronist pasionat cu suflet de artist ce citeste si povesteste mult.

In casa lor mi-am inceput cariera de calculatorist. Am jucat primul joc pe ceva ce aducea cu un calculator. De fapt daca ma gandesc mai bine era un precursor al "playstation-urilor" de azi improvizat de Sf. Petru. Jucam in doi ping-pong pe ecranul televizorului - o minge se misca pe ecran si trebuia sa o lovesti cu paleta pe care o miscai cu un fel de rotita legata la o unitate centrala. Tot aici m-a fascinat primul Spectrum/HC 85 - pe care bineinteles ne jucam dar si programam. Daca imi aduc bine aminte am muncit o zi intreaga sa desenez in Basic un avion pe ecran. Aici am vazut si primul 286 - Nicol era informaticianul familiei si de la ea am prins primele notiuni de baze de date - dBase va spune ceva?

La Ploiesti am ascultat prima data discuri de vinil cu phoenix si beatles - unchiu de moda veche nici in ziua de azi nu vrea sa auda de CD-uri. Aici am prins drag de pesti - aveam un acvariu, maaare in sufragerie in care curgeau ramurile unui arbust. Electronica nu s-a prins de mine, nici atunci nici mai tarziu.

Dar fascinatia cea mai mare era trenuletul "nemtesc". Aveau cred vreo 10-15 locomotive de toate felurile si 30-40 de vagaone si sute de bucati de sina si macaze. Ce mai, tot ce iti puteai dori. Cine a copilarit pe vremea lui Ceausescu isi poate da seama ce minunatii erau trenuletele astea. Stateam cu Varu' Teo cate o zi intreaga sa constrium circuite cat mai complicate si mai frumoase, cu poduri si tunele.

Hai ca ne-am luat cu amintirile si am uitat de ce am inceput sa scriu despre Sf. Petru. Cum spuneam Sf. Petru era mare povestitor - nu stiu de ce nu a scris o carte de povesti. Dar iata ca luand exemplu de la nepotul sau mai tanar s-a hotarat sa le depene pe "net". Asa nu pot decat sa va indemn sa deschideti Borcanul cu povesti.

Ca sa va faceti o idee despre talentul sau, public mai jos cateva email-uri pe care le-am schimbat. In stilul sau propriu tot incearca sa ne convinga sa ne punem pirostiile in cap si la biserica si sa facem si nunta... Sper sa le gasiti la fel de savuroase ca si mine :)

27 iunie 2006 - Unchiu catre mine
Salut bearteddy ,
Lucrurile nu merg in directia dorita – Domnu’Titi nu vrea sa fie luat in brate decit de fete.
Iar Isabelle refuza cu obstinatie sa tina ceva in brate.
Cum toata lumea stie ca problema lui Andrei este sa nu cheltuiasca bani - Anca, Isabelle si Mihaela se ofera sa-i imprumute ele, rochiile de mireasa (doar trei pot imbraca bearu’) dar problema familiei este acum daca se pot imbraca si mirele si mireasa in rochie –se pare ca mirele poate purta fusta(kilt scotian) – ar trebui sa incercam. Aveti vreo patura in patratele ?
Oricum costumul mirelui ramine o problema (Tarzan ?)

SAlut unchiu’…. Mai vorbim

9 iulie 2006 - Unchiu catre mine
Salut bearu'
Ai uitat sa raspunzi. Daca te duci in Scotia dupa fusta ai grija in Loch Ness sa nu se creeze vreo confuzie.
Unchiu cu sfaturi bune

11 iulie 2006 - Eu catre unchiu
Salut matusa,

Scuze pentru intarziere insa eram pe drum si nu am avut acces la net. Asa cum m-ai sfatuit am pornit de graba spre scotia. Dupa ce am reusit cu greu sa trec de morile de vant din olanda m-am impotmolit la canalul cel mare. Cum am rau mare de mare am decis ca e mai intelept sa ma intorc si sa caut in alta parte haine de nunta. M-am gandit eu ca nu ti-ar place o nunta cu un mire foarte alb la fata. Oare incontro sa ma mai indrept?

al tau nepot,
andrei

15 iulie 2006 - Unchiu catre mine
Salut nepoate,
Incearca in Grecia - uniforma de gala militara (aia de la schimbarea garzii cu cipici cu mot ,cu fustanela ...) si poti totodata sa faci un schimb de experienta cu minotauru' mai ales daca treci prin Spania. Intre timp inchide-o undeva pe Cristina, nu cumva sa vina vrajitoarea cea rea si sa-i arate vreo rochie de mireasa veninoasa.

Cred ca e timpul sa ne ingrijim si de meniu ,caci potolul este baza unei casnicii fericite si durabile. Cred ca pentru aperitive ar fii bine sa dai o raita prin Shan-Hai (au niste rime formidabile) si nu uita de Brasilia si de serpii ei.

Te sarut si ne mai auzim in scris- unchiu'

17 iulie 2006 - Eu catre unchiu
Salut sf petru,

In drum spre greci o sa ma opresc la stambul sa incerc niste salvari si un fes. Crezi ca mi-ar sta bine a la jean constantin? Mai ales ca acum stiu sa gatesc poate ma imbarc ca bucatar pe vreun vas si trec atlanticul gratis si bine hranit. La San Paolo promit sa nu pariez pe bataile de cocosi. Oricum daca ajun la serpii din brazilia m agandesc sa trec si anzii in peru. Ar putea fi o destinatie buna penru luna de miere - finalitatea oricarei nunti respectabile. Altfel ce rost mai are? In peru trec pe la titikaka si pe la machu pichu. Poate organizeaza si ceva excursii cu condorul - ar fi ca in povesti, mai ales aia fara sfarsit. De fapt parca sunt deja intr-o poveste fara de sfarsit. Nu crezi?

al tau teddy bear

18 iulie 2006 - Unchiu catre mine
Nebunaticule,
Alah e sus - tu vrei sa faci pe SINBADU si sa scapi de insuratoare ma iei cu fesu', cu peru , treci sub tacere acapulco si las vegasu si uiti sa-mi spui la ce moschee, sinagoga, templu, te-a prins nevasta si iti va face felu'
SAlutu, unchilui e pentru tine "men"

19 iulie 2006 - Eu catre unchiu
Draga unchiule,

Ma jur pe piatra filozofala ca nu e vorba de acapulco si nici de vegas. Nepotul tau cere putina incredere si sprijin moral, astfel cum poate reusi in periculoasa aventura pe care a inceput-o numai si numai pentru iubirea sa?

Acum trebuie sa termin mailul caci sunt cerut pe punte. Tocmai trecem de langa Siracuza si unul din stra, stra, stra - nepotii lui Arhimede ne bruiaza comunicatiile.

Andrei

29 iulie 2006 - Unchiu catre mine
Salut nepoate ,
Sa recapitulam :
Ceremonia se va tine la ora 12 G.M.T
Mirele (adica tu) personajul principal secundar -
In picioare vei avea papuci de catifea grena cu broderie de aur cu virful intors
Si cu un clopotel aurit in virf , piciorul gol cu o pedichiura verde smarald,
Salvari de matase roz si un briu de matase lat de o palma verde smarald,
Bustul gol uns cu ulei extravergin de masline si ulei de lavanda .
Mireasa (adica ea) personajul principal principal –
In picioare va avea papuci de catifea alba cu broderie de argint cu virful
Intors
Si cu un clopotel argintat in virf, piciorul gol cu o pedichiura roz,
Salvari de matase alba sfisiati in lungime pina la coapsa si un briu de matase
Lat de doua degete de matase alba,
Bustiera de matase brodata cu argint si un colier tip broderie de argint pe tot gitul si pe decolteu ,
Voal lung pina la calciie prins cu o diadema de argint ,in fata diademei un diamant de marime medie si cercei tip broderie de argint cu un diamat mic,
La glezna stinga o glezniera de argin cu un mic rubin.
In stiga miresei va sta ASASHORIU – primul luptator sumo din lume si
Va purta o luminare in spirala de culoare crem ca si chimonoul tipului
Crem cu flori de cires ,
Pe partea ta vor sta doua fete siameze thailandeze (inainte de despartire)
Si vor purta o luminare dubla de culoare galben sofran ca si rochia de matase
Din fisii a fetelor
In spate ceva parinti – tinuti mai departe de un ciine pechinez cu o funda rosu englez in coada asezat pe o perna verde marin.
Preotul isi va flutura barba pe un costum verde iarba
In stinga si in dreapta pe scaune – nuntasi
Corul va deschide nunta cu aria victoriei din AIDA si apoi va susura
Bohemian rhapsody (quins)
Apoi va urma slujba intrerupta din cind in cind de pasaje din biblie in Latina
Unchiu'

Nunta noastra in viziunea unchesului.

Cu avant la sala

Cu planuri marete si entuziasm de inceput de an, ne-am facut abonament la sala de fitness. Iata-ne asadar pe 2 ianuarie la WorldClass in Jolyville - o sala plina de "fitze", dar despre asta detaliez alta data. Nu mi-a placut niciodata sa "trag de fiare" insa lipsa sportului pe parcursul iernii se simte si trebuie sa fac ceva. De fapt si la sala cea mai mare parte a timpului o sa o aloc benzii de alergari.

Din pacate nu prea mai pot alerga iarna afara si lucrul asta se vede - in ultimele 2 luni am "luat" vreo 5 kg. Trebuie sa recunosc ca pe langa lipsa miscarii, si mancatul "fara limita" seara a contribuit din plin la acest fenomen. Pe scurt, ce s-o mai scaldam, am inceput anul cu 106 kg.

Forma fizica se pierde incredibil de rapid. La sfarsitul verii alergam lejer o ora, o ora si ceva. Daca trageam de mine la maximum ajungeam si la 90 de minute. Acum la prima prezenta la sala mi-am dat duhul dupa 20 de minute (aprox 3 km) - parca nu as fi alergat deloc in ultimii doi ani de zile.

Insa o sa imi revin, simt asta. Cu alergari de catave ori pe saptamana si fara abuzuri de mancare seara, o sa revin la "2 cifre". Am mai trecut prin asta acum 2 veri in Germania. Atunci ajunsesem la 112 kg. Oribil de mult, deja aveam probleme sa ma inchei la sireturi :).

Punctul critic a fost in timpul unei calatorii in interes de servici la Genova, in Italia. Trebuie sa fi fost in mai 2006. Stateam cu colegii mei (vreo 6) la o bere pe o terasa la malul marii. Genova este un oras foarte frumos si cu o faleza deosebita. Oricum noi eram la o terasa ordinara, cu mese si scaune de plastic - asa cum vezi si la noi la majoritaea teraselor de cartier (si la noi pe terasa casei). In aceasta atmosfera idilica si plina de veselie scaunul meu a cedat :). Deodata s-a spart pur si simplu in zeci de bucati, iar eu m-am trezit instant pe podea :). Va inchipuiti rasete pe colegi - de fapt si eu radeam, dar mai cu juma de gura.

Cred ca atunci s-a produs un "click", acel ceva ce m-a determinat sa iau masuri concrete. Nu chiar imediat insa undeva in iulie am inceput. Bineinteles ca de vreo 2 ani ma tot hotaram sa slabesc, intotdeauna "de maine". Ei bine de data asta a fost pe bune. Pe parcursul verii am slabit cam 15 kg, ajunsesem pe le 97. Mi-aduc aminte ca prima data cand am ajuns la numar cu 2 cifre am sarbatorit cu Cris. Si nu am aplicat nici o dieta stricta - pur si simplu am mancat mai sanatos si am facut miscare. Despre mancatul sanatos o sa mai povestim noi. De fapt acum nu am probleme cu "ce" mananc, ci "cat" mananc.

Apoi a venit iarna si am rarit-o cu sportul. In plus odata ajuns sub 100 am atins un prag psihologic. Imi atinsesem obiectivul principal si am lasat-o mai moale. Acest lucru s-a vazut pe timpul iernii si am luat inapoi cateva kg. De atunci "baleez" undeva un pic peste suta. Acum insa s-au imputit lucrurile asa ca declar public "razboi".

Da domne, spun public ca am 106 kg si ca mi-am propus ca in cateva luni sa ajung sub 90. Va mira ca imi declar greutatea, asa pe internet? Este un exercitiu de onestitate, dar are si un alt scop "ocult". Incerc sa ma "manipulez". Si sunt convins ca ma va ajuta sa imi ating obiectivul. Pentru ca acum devine o promisiune publica, si nu este numai o promisiune fata de mine insumi. Acum stiu ca ceilalti sunt cu ochii pe mine si asteapta rezultate. In general asta functioneaza foarte bine la mine ca si factor stimulator. Si de atatea ori am constatat ca psihicul conteaza 80% in chestiunile astea - trebuie sa iti creezi mediul propice pentru a avea succes. Asa ca va tin la curent... tineti aproape.

Dupa toata poliloghia asta centrata pe mareata mea persoana, trebuie sa spun si despre Cris; ea a slabit in ultimul timp, desi face eforturi disperate sa stopeze acest fenomen neplacut (neplacut pentru unii). Gurile rele spun ca de vina e traiul cu soacra; sau socrul; sau combinatia. Oricum mie mi se pare ca are loc un fenomen de "disparitie". Am facut niste calcule si daca o tine tot asa in 3-4 ani de zile s-a evaporat de tot. Si atunci... :)

A venit iarna adevarata!

Azi dimineata cand ne-am sculat totul era alb in jur. Ni s-a umplut sufletul de bucurie pentru ca asa "munti" de zapada nu am mai vazut de mult prin Bucuresti. Am vrut sa ies din casa pe usa din spate dar zapada viscolita era pana la genunchi. Cum trebuia sa o scoatem pe Blacky afara ne-am luat inima in dinti si am iesit.

Zapada trece de bocanci si nu am rezistat unei balaceli in nameti. Mi-am adus aminte de toate iernile pline de zapada din copilarie de la Baicoi. Faceam cazemate si oameni de zapada, ne bateam cu bulgari, dar mai presus de toate era saniusul. Ne dadeam drumul de pe malul scolii pe sosea spre centru sau spre Cotoiu si Tufeni. Erau coborari de cateva sute de metri si prindeam viteze ametitoare. Cele mai reusite coborari erau cand luam asa viteza de prindeam si a doua panta mai mica spre Tufeni. Insa recunoasterea suprema la sanius era atunci cand ti se incredinta conducerea "trenuletului". Legam 7-8 sanii - stateai pe burta si cu picioarele prindeai sania din spate (iar deasupra ta de multe ori mai statea cineva). Era o arta sa conduci trenuletul astfel incat sa ramane cat de cat stabil. Foarte usor "coada" o lua razna si se balansa dintr-o bordura in alta, ceea ce insemna ca te incetinea, sau chiar se rasturnau vagoanele. Asa ca era mare responsabilitatea pe capul conducatorului si meserias era cel care reusea sa coboare tinand trenul drept, ca pe sina.

Amintiri mai recente se leaga de Craciunul de vis de acum 2 ani petrecut in Maramures, la pensiunea Domnitei din Poienile Izei. Am avut bafta de zapada si colinde adevarate... Dar despre asta poate povestim alta data.

Completare pe seara: Dupa cateva ore de dat la lopata sunt rupt si am o foame de lup. Parca nu mai e asa distractiv... Dar tot iubesc zapada, mai bine cu decat fara.

Revelion Sofia 2008

Nu, nu am fost in Bulgaria. Am stat acasa unde ne-am invitat verii (plus Eugen care este ca si parte din familie - cred ca de acum ii putem spune Varu Eugen din Blejoi).

Revelionul de anul asta a marcat o maaaare premiera in familie. Este prima data cand apare la reuniunile de familie un reprezentant al unei noi generatii. Sofia Diana a fost punctul de atractie al petrecerii - cel putin pana cand a trebuit sa se retraga obosita de atatea fete ciudate care voiau sa-i prinda un zambet, o privire, o manuta, un degetel, un piciorush...

Asta inseamna ca de acum incolo trebuie sa ne obisnuim cu un nou statut. Nu mai suntem cei mai mici in familie; altii vor fi cei mai rasfatati; altora li se vor face toate pofetele; ba mai mult - noi va trebui sa ii rasfatam pe ei. Sofia este prima, insa "gashca" se mareste prin februarie.

In plan secundar merita mentionat si meniul ce s-a remarcat prin lipsa desavarsita a carnii. Un adevarat sacrilegiu pentru orice familie normala de romani, inclusiv a noastra. S-a mai strambat pe ici pe colea din nas, insa una peste alta a fost acceptat si chiar pe alocuri laudat. Am savurat salata de vinete (fara ulei sau maioneza, doar cu multa ceapa si un pic de lapte - delicioase), ciuperci la cuptor, rosii umplute cu branza, humus, placinta cu cascaval de te lingi pe degete (pregatita bineinteles de mamaie - in proaspatul rol de strabunica), dovlecei in stil indian (fooooaaarte picanti dar foooaaarte buni), curry de fructe si curry de vinete servite cu un orez plin de miresme exotice de scortisoara, cardamon si cuisoare (Cris si-a petrecut jumate de seara imbinand aromatele ingrediente), si ca desert un kranz magnific preparat de Alex. Totul stropit cu sucuri naturale de mere, morcovi, portocale si un deosebit vin de Blejoi.

Un revelion sanatos pentru un an nou si mai sanatos. Si uite asa dintr-o carte in alta ne-au prins zorile lui 2008.