Doi ursuleti

Oferim gratuit doi ursuleti superbi. Sunt micuti cam cat o palma, mormaie de placere cand ii iei in brate si sunt mult mai draguti decat in poze.
Maine au programare la doctor - vor incepe vaccinarile si vor fi oferiti cu tot cu carnet de sanatate.
Ursuletii impreuna cu mamica, locuiesc temporar la vecinii nostri - oameni tare inimosi.

Pentru mai multe detalii intrati aici: http://oferta.catelusi.googlepages.com/.
Aceasta pagina adica: oferta.catelusi.googlepages.com va rog sa o trimiteti si la prieteni, sau alte persoane care ar fi interesate sa adopte un catel.

10 cupoane de reduceri

Astazi suntem fericiti pentru ca in acest moment avem 10 cupoane de reduceri la Cuponix. E un prag psihologic pe care l-am atins. As zice ca suntem pe calea cea buna. Si mai stim de unele care "sunt pe vine" :).

Interesant este ca am avut succes mai mult in "provincie" pana acum. Avem doua magazine din Craiova, unul din Iasi, unul din Bacau, unul din Tg. Mures si doua din Bucuresti. Sunt 10 cupoane pentru ca unele magazine au pus cate doua.

iMagazin.ro o sa ramana in "sufletul" nostru drept primul magazin care si-a pus cupon - chiar inainte de a ne lansa. Inca ii datoram o bere prietenului nostru Giure.

Se vede "efectul Sf. Valentin" pentru ca avem reduceri serioase de la FloriInCraiova si FloriInIasi; iar FloriInCluj este pe drum. Speram sa apara tot azi.

CaptainGo a pus al zecelea cupon. Pe ei i-am cunoscut la NetCamp la concursul de Start-up-uri. E o poveste faina si aici. Eu am ajuns in sala si am gasit pe scaun un maldar de reviste si materiale promotionale (asa cum se dau pe gratis la conferinte). Printre ele era un mic cartonas (chiar mic, nici nu stiu cum am dat chiar de el intre atatea foi) de la CaptainGo si care avea imprimat un cod de reduceri pentru site-ul lor. Va dati seama ce m-am bucurat, mi-am inceput prezentarea dand ca exemplu cuponul de reducere ce tocmai il gasisem. Surpriza si mai mare a venit dupa prezentarea mea - urmatorii dupa mine au fost chiar ei, cei de la CaptainGo (eu nu stiam ca si ei participa la concurs, credeam ca au doar reclama acolo). Si au avut o prezentare foarte faina, cu care de altfel au castigat concursul. Si pe mine m-au impresionat si daca as avea nevoie de un hotel in tara ar fi unul din primele siteuri la care m-as duce. Inca un amanunt - ei aveau coduri unice per utilizator; practic fiecare cartonas avea un cod diferit. In mod surprinzator i-am convins repede ca nu are rost sa se chinuie cu coduri unice.

Mai avem doua magazine de electronice si calculatoare - Hiperstore.ro si comandati.ro.

I-am lasat la urma pe cei de la USBmania pentru ca ei ne-au "cucerit" in mai multe feluri. In primul rand au fost foarte draguti si au incercat sa ne ajute, sa raspandeasca vorba despre noi. Dar mai ales prin serviciile pe care le furnizeaza. Am comandat inainte de Craciun niste cadouri. Ei le-au trimis imediat (cam pe 12 decembrie), insa cei de la Fan Curier nu au fost in stare sa livreze nici pana la craciun, nici dupa. Nici nu raspundeau la telefon si Cristina a fost chiar personal si la sediul Fan Curier - unde era un haos de nedescris; nu aveau nici unfel de inventariere a pachetelor. Erau inca vreo 20 de oameni nervosi care nu isi primisera pachetul; cei de la fancurier i-au spus Cristinei "uita-te si tu pe aici sa vezi daca il gasesti"; "A uite inca un pachet acolo sus, la asta te-ai uitat?". Absolut incredibil, de neimaginat. Pe urma au incercat sa o convinga ca a fost trimis de 4 ori dar nu eram acasa - o minciuna imensa pentru ca la noi e in permanenta cineva acasa. Cristina i-a retezat-o rapid nesimtitului. Oricum una peste alta nu am primit pachetul, si in mod clar din cauza companiei de curierat, nu din cauza magazinului.

Partea frumoasa este reactia celor de la USBmania. Solutia tipic romaneasca si ades intalnita ar fi fost sa iti spuna, pe un ton de sictir - "ce sa facem noi daca fan curier nu livreaza; vorbiti cu ei". Cei de la USBmania insa ne intrebau ei daca a sosit, ne spuneau ca suna in fiecare zi la Fan Curier, dar nu raspund (asta asa este pt ca am incercat si noi de multe ori sa sunam fara succes). Ideea este ca ne-au creat sentimentul ca au cu adevarat grija si se straduiesc, ca le pasa daca ne ajunge cadoul inainte de Craciun. Asta se numeste grija fata de client si a avut efectul scontat. Dupa Craciun ne juram sa nu folosim Fan Curier niciodata, insa nu aveam resentimente asa urate fata de USBmania. Dar povestea nu se termina aici - acum vreo saptamana (deci la pe jumatea lui ianuarie) pachetul s-a intors la USBmania in Craiova. Iar ei ne-au sunat si ne-au spus ca il trimit din nou si ni-l fac CADOU, deci nu trebuie sa platim nimic - drept minima reparatie din partea lor ca nu ne-a sosit cadoul de Craciun. Atentie, noi nu le-am facut nici un fel de scandal lor; din propria lor initiativa. Wow! Incredibil dar adevarat, se poate si in Romania. Ba chiar mai bine decat in Germania - nici acolo nu cred ca ar fi fost multi care sa ne ofere asa ceva.

Prin gestul asta ce au realizat? Pai acum suntem adevarati fani USBmania. Daca o sa vrem vreodata un gadget USB o sa mergem mai intai acolo, si daca o sa-l gasim o sa-l comandam fara sa comparam trei zile preturi pe zece siteuri. Asta pe langa recomandarile calduroase pe care le raspandim in stanga si in dreapta. Apropos - au si acum un cupon la cuponix :)

Din pacate servicii gen fan curier - uite asa, de acum ii scriu cu litere mici - ne omoara zilele in Romania. Dar din fericire mai luam din cand in cand cate o gura de oxigen de la oameni precum cei de la USBmania.

PS: cei de la fan curier nici macar sezonul cadourilor nu il pot avea drept scuza. A doua oara au livrat in 4 zile in loc de una, si numai dupa ce am facut noi reclamatie; prin email ca la telefon nu poti sa-i prinzi. Sper sa ii schimbe atat cei de la usbmania cat si alte magazine.

90 de minute

Mai exact 92 de minute, adica o ora jumate. Atat am alergat azi. 13 km facuti la o viteza medie de 8.5 km/h. Sunt foarte multumit de mine insumi :). Sper sa nu se resimta genunchii, dar pana acum pare in regula.

De cum m-am sculat am simtit ca azi ma paste un nou record personal. Simteam ca am chef sa alerg. La inceput nici nu vroiam sa ma duc la sala pentru ca nu ma sculasem prea devreme (la mine 7:30 e deja tarziu) si iar ajungeam la "servici" la ora 11. Dar mi-am spus ca e pacat sa "irosesc" un asemena chef de alergatura. Si bine am facut :). Adevarul e ca nici nu stiu cand o sa se mai repete istoria. Din nou mi-am dat seama cat de important este psihicul in orice performanta, si in special in cele sportive. Azi forma mea fizica nu era cu nimic mai buna decat cea de ieri, cand abia am tras de mine sa alerg vreo 35 de minute.

In cele 90 de minute am dat 2 kg jos, m-am cantarit inainte si dupa alegare. Nu e rau deloc, as zice ca se merita. Am ajun la 103.1 kg, ceea ce nu este un progres satisfacator de la ultima "spovedanie". Adevarul este ca in ultima saptamana am cam mancat mult seara si o luasem iar pe o panta ascendenta.

Ma bucura de asemenea faptul ca am marit si viteza medie, cu putin, dar e un progres, mai ales ca am marit semnificativ distanta. De fapt ultimul sfert de ora l-am alergat chiar cu 9 km/h. Am crescut progresiv viteza - sunt sigur ca daca incepeam cu viteza asta nu as fi putut alerga atat.

Echipamentul

Tot astazi mi-am readus aminte de ce am cumparat tricouri speciale de alergat, de fapt de facut sport in general. Trebuie sa le scot de la naftalina. Azi am alergat in tricou normal, de bumbac si este ok cat timp nu alergi prea mult. Insa dupa o ora jumate pielea mi se iritase pe alocuri de la tricou. Bumbacul "retine" transpiratia, devine mai aspru si in timpul alergarii se freca continuu de piele, iritindu-te. Dupa o astfel de experienta in Germnaia m-am hotarat sa merita sa dau 20-30 de EUR (cinstind vorbind le-am prins la reducere sub10 EUR) pe tricou din material special care respira si imprastie transpirtia. Diferenta e incredibila. Termini de alergat, il lasi 15 minute si e uscat. Incercati asta cu un tricou de bumbac. Ce sa mai spun pe munte - sunt o adevarat mana cereasca.

Mai important este ce ai in picioare, ca ele duc tot greul.

Aceeasi poveste este valabila si cu ciorapii de alergat, pe care din fericire i-am avut tot timpul cu mine, deci nu am avut probleme. La inceput in Germania dupa o ora de alergat in ciorapi de bumbac avem bataturi - aceeasi poveste - transpira si se freaca de piele. M-am dus glontz si mi-am cumparat sosete speciale de alergat - de data asta la pretul normal. Pe langa materialul care nu transpira au si cusaturile atent facute, au anumite intarituri astfel incta sa te simti bine pe distante mari.

Odata cu ciorapii am investit si in adidasi de alergat. O alta decizie inteleapta. In primul rand pentru ca imi protejeaza genunchii. Talpa e dintr-un material special care atenueaza socurile si pot alerga mult mia mult fara sa simt dureri la genunchi. O parte a talpii trebuie insa sa fie mai tare pentru a-ti sustine glezna. E mai greu de explicat fara imagini - depinde de cum calci. Eu merg in general ca o rata si calc foarte mult in interior. Talpa adidasului trebuie sa nu ma lasa sa calc prea mult in interior pentru a-mi proteja tendonul lui Ahile (cred). Cu prima pereche am avut ceva probleme (nu mari, ii folosesc si acum). Insa in a doua pereche ma simt mai bine. A doua oara am fost la un magazin specializat pe material sportiv de alergat (Runners point). M-au pus sa alerg descult si mi-au filmat picioarele. M-am ingrozit cand mi-am vazut gleznele - e incredibil cum pot calca. Pe baza imaginilor mi-au recomandat o alta marca de adidasi care se potrivesc mai bine stilului meu de alergat. Sunt un pic mai tari insa la distante lungi ma simt mai bine.
Ca sa va faceti o idee, o pereche de adidasi din astia costa 100-150 de EUR. Dar si-au meriatat toti banii, nu as fi putut alerga atat fara ei.

E ceva care imi lipseste inca din recuzita de alergator - chiloti din material ce respira. Da, nu e gluma, e aceeasi poveste cu bumbacul. Insa inca nu am ajuns sa am probleme la capitolul asta - dar cred ca daca ajung sa alerg 2 ore, 2 ore jumate, va trebui sa investesc si in directia asta.

Andive

Unul din primele lucruri pe care le-am invatat atunci cand ne-am hotarat sa mancam sanatos a fost ca trebuie sa ai o dieta diversificata. Diversitatea alimentelor iti va asigura diversitatea substantelor nutritive necesare organismului.

Drept urmare ne-am hotarat ca in mod regulat sa incercam sa introducem ceva nou in alimentatia noastra. Din cand in cand cumparam o leguma "noua", un fruct exotic, sau mai situ eu ce alimente cu care nu am fost obisnuiti. De multe ori habar nu avem cum o sa le gatim, mai intai il cumparam si apoi gasim noi o reteta. Cere un pic de efort insa nu am fost dezamagiti niciodata, iar acum avem o alimentatie mult mai diversificata.

Si uite asa acum vreo 2 saptamani am ajuns si la Andive. Am descoperit doua retete foooarte bune.

In primul rand o salata care la noi in familie a facut deja furori: Salata de andive cu fructe. Si eu si Andrei suntem innebuniti dupa ea si o vom face iar zilele urmatoare. E o mancare satiosa, sanatoasa si foarte rapid de facut.
Ingrediente:
- 2 andive
- 1 mar
- 1 banana
- 2 linguri nuci pisate
- 150ml iaurt
- sare, piper, curry, 2 linguri ulei de masline, zeama de la 1/2 lamaie
Sosul: se amesteca iaurtul, uleiul, zeama de lamaie, sarea, piperul si curry.
Fructele de taie cubulete, iar andivele rondele.

Atentie! dupa spalare, andivele se taie repede si tot repede se vor amesteca bine cu sosul, altfel risca sa se amareasca. Eu am facut treaba in urmatoarea ordine: preparat sosul, taiat marul, banana si andivele, am amstecat bine cu sosul. La sfarsit am adaugat nucile pisate.

E bine ca salata sa stea 1-2 ore in frigider inainte de servire pentru ca gusturile si aromele sa se patrunda.

A doua salata, mai putin sofisticata, dar la fel de buna si rapida: Salata de andive cu nuci.
Ai nevoie de:
- 2 andive
- 4-5 linguri de nuci pisate
- zeama de la o jumatate de lamaie
- 2 linguri de ulei de masline
- sare, piper.
Sosul: amestacati uleiul cu zeama de lamaie si sare si piper.
Spalati si taiati andivele si amestecatile repejor cu sosul si cu nucile pisate.

Cei care "nu se satura" fara carne, pot adauga si bucatele de carne de pui. Am incercat si varianta asta si e la fel de buna.

pofta buna! :)

PS: S-ar putea ca prima imbucatura sa vi se pare un pic amara, insa senzatia trece la a doua. Suna ciudat, nu stiu care ar fi explicatia, insa asa am patit de fiecare data. Iar la sfarsit te lingi pe degete.
PS2: la categoria alimente "noi" nu includem noua ciocolata cu aroma de..., noul activia cu fructe de..., noua pizza congelata cu topping de... Ati prins ideea :)

Reciclare PET-uri

Azi am dus o noua runda de PET-uri la reciclat. Si portbagajul si bancheta din spate erau pline de sticle goale (presate). Volumul este mare, insa cantaresc foarte putin - erau 11 kg pe care am luat 6 RON. Foarte putin, insa e clar ca nu pentru bani o facem :).

Cand am venit din Germania am propus familiei sa facem ce am invatat acolo, si anume sa reciclam cat mai multe. Si mama, si tata si Ioana au imbratisat rapid ideea, asa ca acum sticlele de plastic le presam si le depozitam in garaj. Cand se strang de un transport unul din noi le duce la centrul de colectare - de fapt pana acum a facut drumuri doar Ioana, azi eu am fost prima data acolo.
Din pacate la centrul Green Pet (pe str. Andronache 203) strang doar PET-uri si nu orice fel de plastic. In Germania puneai deoparte orice fel de plastic.

O alta problema este ca trebuie sa mergem noi - ei vin sa ia doar daca avem cantitati mai mari. Dar poate reusim sa mobilizam mai multa lume din complex si sa facem un container special pentru PET-uri. Au spus ca pentru un container intreg vin sa ridice direct de aici.

Ceea ce constat este ca aici in Romania producem mult mai mult plastic. In Germania foarte multe bauturi le gasesti in containere de sticla, nu de plastic. Cele de sticla se refolosesc mult mai usor. In plus colectarea PETurilor este mult mai facila - in fiecare supermarket aveai un automat unde le puteai duce. Si esti chiar stimulat sa le reciclezi - la cumparare plateai 25 de centi pentru o sticla de plastic. Ii primesti inapoi doar cand returnezi sticla la automat. Prin politica pretului erau stimulate si vanzarile de recipiente din sticla in defavoarea celor din plastic. Pentur un recipient de sticla ti se retineau doar 8 centi, deci pe cele de plastic plateai de 3 mai mult.

Una peste alta reciclarea in Romania nu este o actiune foarte usoara si necesita vointa si un dram de efort. Noi facem un drum la centrul de reciclare cam o data la 6 saptamani, ceea ce nu este un asa mare efort. Se poate face daca vrei. Nu putem decat sa va incurajam sa incercati - depinde de fiecare in parte daca traim intr-un mediu curat si placut.

Aici puteti gasi o lista de centre de colectare din Bucuresti.

Imi reintru in forma

Ieri, la doua saptamani de cand am inceput sa merg a sala, am reusit din nou sa alerg o ora (la o viteza medie de 8,35 km/h), ceea ce ma face foarte fericit . Viteza nu este spectaculoasa dar o sa creasca si asta in timp - e mai greu sa maresti viteza decat timpul/distanta de alergare. Cam la fiecare noua sedinta la sala am marit cu 5 minute timpul de alergare si uite asa pas cu pas am ajuns de la 20 la 60 de minute in doua saptamani.

In privinta greutatii - fac si aici progrese. Tot ieri dimineata inregistram 104.1 kg - deci cu aproape 2 kg mai putin. La capitolul asta am observat ca are mai mult de-aface cu cat si ce mananc seara, decat cu alergatu. Degeaba alerg 5 km daca seara mananc mult - si s-a intamplat de vreo cateva ori in cele doua saptamani de cand am inceput.

Va anut cand ajung la 90 de minute de alergat. Cred ca asta va fi ceva mai dificil si va lua poate mai mult de doua saptamani.

Restaurantul indian - Barka

Vineri, 11 ianuarie, a fost o zi speciala.
Am mers la un restaurant indian sa sarbatorim - Barka Sofran. Undeva aproape de piata Domenii.
Crasma e foarte fain decorata cu lampi din hartie cu personaje himerice. La intrare te intampina un raft plin de carti cu cotoarele scorojite. Localul pare foarte popular printre straini. Lucru care nu ma mira deloc - noi, romanii inca nu ne-am obisnuit cu alte bucatarii, mai ales atat de indepartate ca cele indiene.

La bauturi am vrut lassi (bautura cu iaurt si suc natural de fructe). Din pacate, lassi la ei nu era cel indian si in loc de suc natural foloseau granini si mai adaugau si zahar sau sare. In final, ne-am rezumat la apa plata :)

Ca aperitiv am cerut chiftelute din ceapa cu faina galbena. Delicioase! Cel mai gustos era sosul in care intingeai chiftelele.

La felul principal am servit urmatoarele: naut cu fasole rosie si condimente, linte rosie si galbena cu ghimbir si spanac cu tofu (branza de soia si iaurt). Totul garnisit cu orez cu sofran si orez cu chimen. Mancarea a fost deosebit de gustoasa, si totul statea in condimente. E un deliciu sa simti atatea gusturi si atatea arome imbietoare. Trebuie sa invatam si noi retete indiene.

Desert nu am mai comandat pentru eram deja foarte plini si pentru ca inghetasem.

Nu mi-au placut: frigul - era ff frig in restaurant, pana si Andrei a inghetat - si atitudinea personalului - desi am facut rezervare din timp, Andrei a trebuit sa se ratoiasca un pic pentru a primi o masa acceptabila (adica nu in usa si nu la fumatori). Nu mergeti iarna la Barka Sofran.

Ce mai citim...

Am adaugat o noua sectiune - "Ce mai citim". Nu, nu este vorba de carti ci de alte "bloguri". Pe unchiul nostru cel batran, profund dezamagit de tineretul care numai internet stie, il linistim spunadu-i ca mai citim si carti "reale". Poate nu asa multe ca in vacantele de vara de la Baicoi, dar orisicat, nici rusinica nu ne este.

Asadar ce mai citim - am pus deoacamdata trei link-uri:

• Borcanul cu povesti - despre care v-am vorbit acum cateva zile. Sf. Petru scrie din ce in ce mai bine. Noile povestiri sunt mai putin "criptice" decat prima si din ce in ce mai simpatice :)
• The Blagas - despre care tocmai ce am scris in articolul precedent. E interesant de citit cum descopera ei lumea Australiei.
  
• Sase-sase - sunt "pamfletele" unui alt prieten, Sorin Guleac. Pentru mine articolele lui sunt un fel de Cronica carcotasilor si le savurez la fel de mult. Chiar daca nu citesc chiar zilnic, de fiecare data cand o fac imi smulge un zambet sau chiar un raset. Ultimul articol - Basescu catre Tariceanu: nu-mi raspunzi la SMS

In timp o sa mai adaugam si altele.

Fam. Blaga in Australia

Prietenii nostri Alina si Dorin Blaga au emigrat de curand in Australia - cam cand noi am revenit in Romania ei eu plecat la capatul pamantului. Partea frumoasa este ca de cand au plecat scriu despre ce li se intampla acolo.

Este un lucru care ar fi trebuit sa il facem si noi in Germania pentru ca este foarte interesant sa descoperi o astfel de cultura prin ochii unui roman. De multe ori cand citesc ce spun ei mi-aduc aminte de experientele din Germania - am trecut prin stari asemanatoare, ne-am "uimit" in fata acelorlasi lucruri. Da, Australia si Germania sunt doua tari diferite, la capete opose ale pamantului si sunt convins ca si cultura e de fapt foarte diferita. Dupa parerea mea insa sunt cateva principii comune care stau la baza societatilor de acolo si care fac diferenta intre noi si ei: respectul fata ceilalti si de comunitate, respectul fata de lege, implicarea in comunitate si bunul-simt. Toate merg mana in mana si toate sunt strans legate de bunastare si de calitatea vietii.

Cel mai interesant articol al lor mi s-a parut cel despre sistemul de educatie de acolo (poate si pentru ca erau lucruri noi chiar si pentru noi). Ei au doi copilasi - Mihai care e in clasa intai si Iulia care este cu cativa ani mai mica si merge la gradinita. Cititi tot articolul pentru ca merita, insa imi permit sa dau un citat:

Am primit si caietele acasa si am descoperit cu uimire ca a lucrat copilul si in caiete (eu eram convinsa ca-n clasa 1 nu scriu in caiet, numai citesc), dar nu ni le-a dat acasa pana acum. Are un Jurnal, unde am citit cum scria ce a facut in fiecare week-end. Mai are unul de Integrated Studies. Acolo am gasit foi cu poze referitoare la diferite situatii: Dealing with fear, Dealing with teasing, How to say ‚No’ nicely... (Ce sa faci cand ti-e frica, cand cineva te tachineaza, Cum sa spui frumos ‚Nu’). Se pare ca invata lucruri utile. M-a impresionat ca-i invata daca cineva se leaga de ei sa spuna : „Stop it! I don’t like it” si-s asa draguti cum exerseaza toti sa zica asta fermi si seriosi si intind manuta cand zic „Stop”. Acasa, la o rafuiala intre frati, a zis unul „Stop! I don’t like it” si celalalt de colo „Asta zicem la scoala daca se leaga copiii de noi. Acasa putem sa ne batem un pic”.

Sublinierile din citat imi apartin - sa nu uitam ca discutam de clasa intai. De multi ani spun ca sistemul romanesc de invatamant este dezastruos pentru ca te pregateste sa fii un executant, sa fii o enciclopedie ambulanta individualista care habar nu are sa traiasca cu cei din jur. Scoala ar trebui sa te pregateasca in primul rand pentru viata, pentru a te integra in societate - si asta dupa mine inseamna cu totul altceva decat integrale si diferentiale, data luptei de la Calugareni pe calendar vechi si calendar nou, sau inaltimea primelor 100 de varfuri din lume (la toate eram specialist intr-o vreme, de mult apusa).

Pai degeaba stii tu de Canberra ca e capitala Australiei daca pe strada injuratura este prima reactie atunci cand nu iti convine ceva, degeaba stii sa rezolvi ecuatii de grad N daca nu saluti sau arunci gunoaie pe strada, si degeaba esti tare in algoritmi daca lumea de care iti pasa se termina la usa si ce se intampla dincolo e vina vecinului, a statului, a strainilor, a altora in general. Degeaba stii cata populatie a avut moldova la 1504 daca nu ai fost implicat niciodata intr-o actiune de responsabilitate sociala. Am invatat multe date, insa nu am invatat cum sa respectam alte puncte de vedere, nu am invatat ca in interactiunile dintre oameni 1+1 fac uneori trei, sau minus doi.

Sunt multe de spus insa ma opresc aici, caci nu asta era subiectul. Poate ca nu mai sunt eu la curent, poate ca s-au mai schimbat lucrurile si la noi si se preda atlfel. Poate...

Ca sa incheiem frumos va mai spun cateva cuvinte despre familia Blaga pentru ca ii consider cu adevarat deosebiti. Pentru mine sunt un exemplu in doua privinte. In primul rand sunt imaginea mea despre o familie fericita. Acel "big happy family" cu care suntem bombardati in reclame sau in filme - cu parinti fericiti, tot timpul cu zambetul pe buze etc. Ei bine, pentru mine ei sunt imaginea aia, ei sunt "reclama mea" si sper ca si eu cu Cris sa ne descurcam la fel de bine :). Cand i-am luat in echipa am avut ceva dubii pentru ca incalcam un principiu - sa nu am "familii" in departament. A fost insa o exceptie fericita - pe care nu am regretat-o niciodata, si asta mai ales datorita bunului lor simt si armoniei din familie, pe care nu numai ca o au intre ei dar au "exporta-o" si asupra noastra, celor din jurul lor.

Si asa ajung la al doilea punct. Poate ca de fapt cel mai mult am apreciat la ei modul cum se implicau in comunitate noastra de la Siemens. La Siemens in Timisoara am fost o echipa zic eu foarte faina, cum nu prea am avut parte in alte parti. Lucram cu placere impreuna, ne distram impreuna, aplanam conflictele impreuna. Cum mi-a spus un om ce mi-a fost mentor si exemplu si pe care il respect in mod deosebit - "Andrei, what's special in your department is that people work with pleasure with you. They do it for you, not for the company." - asta ca sa ma laud un pic :)

Dar asta nu este doar un merit personal. O maaare contributie la chestia asta au avut-o cativa oameni din departament precum Alina si Dorin. Ei erau intotdeauna pozitivi si incercau sa-i fie bine echipei in ansamblu. Incercau sa inteleaga punctul celorlalti de vedere si sa gaseasca o solutie de mijloc. Criticau, insa tot timpul constructiv. Veneau cu idei si se ofeream sa le puneau in practica. Intr-o echipa ca sa mearga lucrurile bine ai nevoie de tot felul de oameni. Ai nevoie de "genii", dar ai nevoie si de cei care sudeaza echipa, care inspira o atmosfera pozitiva si "glue it together" (cum zic asta in romana?). "The Blagas" au excelat in privinta asta. Ei ii "antrenau, ii atrageau in joc" pe cei neutri si ii contra-balansau pe acei eterni carcotasi nemultumiti care critica tot timpul de pe margine. Cu asemenea oameni in echipa lucrurile sunt mai usoare. Rolul meu nu a fost decat sa arbitrez jocul si sa ii ajut pe cei care aduc valoare sa domine scena.

Hai ca m-am intins si am inceput sa ma laud mai mult pe mine. Respecte si bafta in Aussie.

PS1: The Blagas - acum sa nu v-o luati prea mult in cap ca mai aveti si "scapari". Nici macar eu nu sunt perfect :). Si nu, nu trebuie sa va simtiti obligati sa ma periati pe blogul vostru :).
PS2: Au mai fost si altii in echipa care au contribuit la fel de mult. Caci cu o floare nu se face primavara. Am fost tentat sa dau mai multe nume insa cum as fi uitat cu siguranta pe cineva, am preferat sa ma abtin.

Iaca scriu si eu... despre mansete

.. eu, adica Cris. Aveati impresia ca asta e blogul lui Andrei? hehehe. Nu chiar. Mai sunt si eu pe aici, eu adica NE-VAS-Tuica.
Imi ocupa destul de mult timp, noua mea pasiune (cam de o luna), ma refer la Adelle. Sa nu credeti ca un articol acolo se scrie tac-pac in 10 min.
Am tot adunat subiecte pentru la un ceai cu voi. O sa le iau pe rand, sper sa nu uit ceva, si sa nu ma lenevesc.

Mansetele de lana
De curand am descoperit secretul nr 137 al familiei Marin: Mamaie stie sa tricoteze si sa croseteze, si o face cu placere. Mie mi-a facut o pereche de mansete de toata frumusetea. Imi doream de mult astfel de mansete si nu am reusit sa gasesc, si acum, iata-ma fericita posesoare a unor mansete verzi, deosebit de pufoase. Pun atasat o poza sa vedeti cat de deosebite sunt, si ce frumos se asorteaza cu margelele. Acum mamaie imi croseteaza si o caciula-palarie tot din lana cea verde. Abia astept. Multumesc Mamaie!!!
In Elvetia exista un site unde poti "inchiria" o bunica sa iti faca sosete de lana sau mansete. Fiecare bunica este prezentata pe scurt, cu poza, si te anunta in cat timp poate sa iti faca sosetele. Ideea mi se pare foarte faina. Vorba aceea, cine nu are bunici sa isi cumpere. :)

Iata si o poza cu mamaie crosetand la mansete.